Blogger Template by Blogcrowds

Jurnal

(sursa foto)

În Ziua Domnului
:
atâta bucurie, încât mă simt stânjenită să o mărturisesc! Fascinaţia întâlnirii unor oameni de o mare deschidere sufletească, compania unor amici dragi, din ce în ce în mai multe raze de soare!

Pe acasă:
perioada taxelor.....lipsită de orice formă de poezie!

Citesc:
file din cartea unui suflet (lectură un pic mai "diferită", dar plină de farmec şi de un imens folos pentru creşterea lumii mele interioare)

O întâlnire de suflet: întreaga săptămâna mi-a fost binecuvântată cu întâlniri speciale, însă am să opresc la cea cu un suflet "român": deschiderea acestui suflet către cei din jur m-a făcut să mă întreb serios dacă se merită să rămânem închişi în noi şi nişte "veşnic necunoscuţi" pentru ce din jurul nostru!

În laborator: o fisură în zidul care stă de obicei între sufletul meu şi cel al colegilor mei americani. Nu ştiu dacă zidul s-ar putea prăbuşi vreodată, însă mă bucur de apariţia acestei fisuri.....îmbucurător semn de slăbiciune!

Bucuria: într-o săptămână plină de voie bună bucuria adevărată a izvorât dintr-un moment de tristeţe. În mijlocul bucuriei exterioare gândul " şi ce rost au toate astea fără Dumnezeu" mi-a alungat veselia. Şi în absenţa acestei veselii, s-a conturat conştientizarea realităţii Lui Dumnezeu, a unei vieţi a cărei scop nu este "fericirea", ci "bucuria"!

Dau Slavă Domnului: pentru transformarea razei în soare!

7 comments:

Dragă Georgiana, e Vinerea Mare şi vin cu câteva gânduri, poate mai poetice, dar sincere, că până la urmă, ce e poezia dacă nu sinceritatea inimii îmbrăcată în cuvinte...

,,Ecouri...în Vinerea Marii Iubiri...a Iubirii necondiţionate...

Astăzi, Iubirea are culoarea jertfirii...
Astăzi, Jertfa are culoarea iubirii...

Pe un loc înalt, cel mai înalt, Iubirea îşi desface braţele
pentru cea mai largă îmbrăţişare...
şi cea mai caldă...şi cea mai înlăcrimată!...
Îmbrăţişarea care schimbă vieţi...pe totdeauna...

Astăzi Cuvântul tace...doar câte o şoaptă de iubire se aude...,,Tată, iartă-i că nu ştiu ce fac!"...
Astăzi Cuvântul tace...dar STRIGĂ IUBIREA RĂSTIGNITĂ...
strigă atât de puternic încât ecoul acesta răsună repetat în inimile golite de ,,eu"...pentru o umplere cu Hristos...

Astăzi vreau să învăţ să tac, pentru că vreau, Doamne, să vorbeşti Tu...doar Tu...doar Tu să foloseşti inima mea şi gura mea din clipa în care le vei înnoi după chipul Iubirii Tale Sfinte... pe totdeauna...

Fără Tine, cuvintele mele sunt slabe...şi goale...şi triste...

Doar ecoul Cuvintelor Tale vor mai răzbate lin, ca o adiere divină...de la o inimă la alta...inimi însetate de Lumină, mergând prin ,,noapte", căutând Lumina...urcând Calvarul împreună...aşteptând INVIEREA...

...şi dacă azi ar trebui să spun ceva, aş vrea să spun:
,,Te iubesc , Doamne, şi îţi mulţumesc! Te iubesc, soţul meu, şi copilul meu!...Te iubesc fratele meu şi sora mea!...Vă iubesc, prieteni ai mei!...Vă iubesc, vrăjmaşi ai mei, cu iubirea Lui...a mea e prea slabă...Vino , Doamne, în inima mea cu iubirea Ta sfântă!!! "
Bucuria şi lumina Învierii să îţi umple sufletul de cânt!

16 aprilie 2009, 22:11  

Mariana, iti multumesc pentru gandurile poetice, cum le numesti atat de frumos! Chiar aveam nevoie de "poezia" cuvintelor tale!

Domnul sa te binecuvanteze si sa iti fie Invierea prilej de bucurie sfanta si hranire a sufletului cu dragostea Celui care atat a patimit din iubire pentru noi!

18 aprilie 2009, 07:17  

„În ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalena s-a dus dis-de-dimineaţă la mormânt, pe când era încă întruneric; şi a văzut că piatra fusese luată de pe mormânt.”

„Hristos a înviat din morţi
- în cel dintâi ceas al zilei,
- în cea dintâi zi a săptămânii,
- în cel dintâi anotimp al anului.

Hristos, pârga celor adormiţi ( 1 Corinteni 15, 20 );
Hristos, Cel Dintâi ( 1 Corinteni 15, 23 );
Hristos, Capul Trupului, al Bisericii;
Hristos, Începutul;
Hristos, Primul născut dintre cei morţi;
Hristos, Care în toate lucrările trebuie să aibă întâietate ( Coloseni 1, 18);
Hristos, Domnul împăraţilor pământului ( Apocalipsa 1, 5 );
Hristos, în Numele Căruia trebuie să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ ( Filipeni 2, 10 )
Hristos, Care ne iubeşte, Care ne-a spălat de păcatele noastre cu Sângele Său, Care a făcut din noi o împărăţie de preoţi pentru Dumnezeu, Tatăl Lui, şi Căruia I se cuvine slava şi puterea în vecii vecilor. Amin.
Hristos acesta, Hristos cel ce fusese răstignit, batjocorit, dispreţuit, părăsit, mort şi îngropat pentru păcatele noastre. Da, Hristos acesta a înviat. Slavă învierii Lui!...
Acum, după ce Hristos – Garantul tuturor strălucitelor făgăduinţe – a înviat, noi, care credem în El şi în Cuvântul Său care este Adevărul, nu mai avem voie să ne îndoim de nimic. Avem poruncă nu numai să nu ne temem şi să nu ne îndoim niciodată şi întru nimic – ci să îndrăznim totul. Şi să ne bizuim deplin: Hristos a înviat şi El e viu în vecii vecilor, pentru a garanra totul pentru noi.” (Traian Dorz)
Învierea Domnului este şi învierea noastră, este sfârşitul şi cununa Evangheliei Domnului Iisus. Dacă Hristos n-ar fi murit şi înviat pentru noi, zadarnică ar fi fost credinţa noastră, speranţa şi viaţa noastră, căci fără Înviere, moartea şi păcatul nu pot fi biruite. Învierea Domnului a avut marele şi negrăitul efect de salvare a tuturor credincioşilor, de trezire a întregii lumi din moartea păcatului, de chemare a oamenilor din moarte la viaţă ( Ioan 3,14; Ioan 11,25), ajutaţi de lumina Evangheliei Sale şi de harul Sfintelor Taine. Prin Înviere, Mântuitorul nostru Iisus Hristos a devenit începătorul învierii celor adormiţi ( 1 Corinteni 15,20), adică a învierii generale a trupurilor la sfârşitul veacului. De aceea, El este numit Cel întâi născut din morţi ( Coloseni 1,18; Romani 8,29).
Iar despre învierea sufletească, adică învierea omului din păcat, trebuie să ştim că aceasta este mai mare decât învierea din morţi. Această înviere tainică în duh se săvârşeşte în cei credincioşi prin învăţătura Evangheliei, prin harul Sfintelor Taine şi prin faptele bune, dar mai ales prin Sfântul Botez, prin care murim şi înviem tainic cu Hristos ( Romani 6,2-8; Efeseni 2,1-6; Coloseni 2,13; 3,1-3). Fără această înviere duhovnicească, adică fără pocăinţă, nimeni dintre noi nu se poate mântui.
O asemenea înviere tainică prin moartea păcatului, vedem în pilda fiului risipitor, când zice: trebuie să ne veselim şi să ne bucuăm, căci fratele tău acesta mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat ( Luca 15,32). Învierea tainică din moartea păcatului numai Dumnzeu o poate cunoaşte cu adevărat, deoarece El este acela care cercetează inimile tuturor oamenilor ( Psalmul 7,9). Prin învierea tainică şi duhovnicească, omul, încă fiind viu cu trupul, trăieşte o înviere a sufletului său prin harul şi puterea lui Dumnezeu. În acest fel, el trăieşte în Dumnezeu şi Dumnezeu trăieşte în el şi poate spune ca marele Apostol Pavel: Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine ( Galateni 2,20; 2 Corinteni 5,15). O, de ne-ar da preabunul Dumnezeu la toţi cei binecredincioşi o asemenea înviere tainică, prin care vom putea trăi cu Domnul în bucuria învierii veşnice!
Astăzi sunt Sfintele Paşti! Astăzi a înviat Hristos din morţi şi ne-a izbăvit de moarte, de robia păcatului şi de osânda iadului.
Astăzi iadul a fost golit şi raiul s-a deschis. Astăzi îngerii cântă împreună cu oamenii biruinţa vieţii asupra morţii. Astăzi şi noi cu toţii să ne veselim împreună cu Biserica lui Hristos că nu mai suntem sub legăturile morţii şi ale întunericului. Să lepădăm, aşadar, întristarea şi răutatea şi grijile cele trecătoare, că Iisus Hristos a înnoit lumea prin Înviere.
Deci să ne bucurăm, mulţumind lui Dumnezeu că ne-a învrednicit să ajungem şi anul acesta Sfintele Paşti şi să cântăm împreună frumoasa cântare:
„Ziua Învierii şi să ne luminăm cu prăznuirea şi unul pe altul să ne îmbrăţişăm şi să zicem fraţilor şi celor ce ne urăsc pe noi, să iertăm toate pentru Înviere şi aşa să strigăm: «Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le!»”.
Hristos a înviat !
Sărbători fericite !

18 aprilie 2009, 13:17  

Frânturi de gânduri, de simţăminte în zi de Paşte...

Poate că întristaţi de vinovăţia răstignirii, stăteam în ,,grădină”, cu gândul la mormânt, lăsând ca Cerul să-şi plângă roua peste lacrimile noastre...
Domnul ne-a găsit acolo...Ne-a rostit numele cu atâta duioşie...
Atunci am înţeles minunea şi am zâmbit printre lacrimi...Şi am rostit şi noi atunci şi de atunci mereu: A ÎNVIAT HRISTOS!!! A înviat pentru ca tu şi eu să scuturăm de pe aripile sufletului nostru praful întunericului morţii...
A înviat pentru ca să ne umplem aripile fiinţei noastre înnoite cu praf de stele şi de soare, de LUMINĂ, de lumina Iubirii, pentru a alunga pentru totdeauna negura păcatului şi a tristeţii şi a neiubirii...
Să ne bucurăm cu o bucurie din Duhul Sfânt!
Să ducem vestea Învierii prin zâmbetul nostru, prin faptele iubirii noastre!...Prin faptele luminii primite din El, Cel Înviat şi înlăuntrul nostru...

HRISTOS A ÎNVIAT!

19 aprilie 2009, 03:37  

Mariana, Adevarat a Inviat!

19 aprilie 2009, 06:12  

Christ is Risen!

You have the most beautiful photos I have ever seen!

20 aprilie 2009, 17:03  

Indeed He is Risen, Sylvia!

I am happy you like them. I happen to know the photographer and I love his work!

20 aprilie 2009, 17:10  

Postare mai nouă Postare mai veche Pagina de pornire