Blogger Template by Blogcrowds


(poza de Barry Green)

Azi am hotărât să mă întorc la cartea "Spovedanie Neterminată" de Gena Geamănu. Mi-am cumpărat-o ultima oară când am fost în România şi, deşi am fost foarte încântată că am găsit-o, când am început să o citesc m-am simţit copleşită de durerea autoarei în luptă ei cu lipsă de sens a vieţii şi am renunat la lectură.

Dar astăzi am prins curaj! Şi bine am făcut, pentru că am găsit în această carte lucruri minunate! Am să le împărtăşesc aici cu voi şi cu mine însămi, de ce nu!

"Ce bine spunea Alice: 'Nu eu am făcut lumea'. Da' nici eu n-am făcut-o. Atunci, cum o pot acuza de lipsă de sens, odată ce nu am o atitudine corectă faţă de ea? Aş vrea s-o modific eu? Cum? Cum mi-ar plăcea mie? Dar ştiu măcar cum mi-ar plăcea?

Cred că ar trebui să mă supun. Să accept viaţă şi să fiu atentă. Atenţia mi-a fost mereu perturbata de suferinţe. Sunt în faţă unei cărţi scrise într-o limbă străină. Că să o pot cîţi trebuie să trec prin penibilă fază a învăţării cuvintelor şi a regulilor gramaticale. Şi poate că aşa cum, într-o bună zi, ajungi să citeşti o astfel de carte fără să mai percepi că nu e în limbă ta, poate tot aşa, într-o zi voi reuşi să trăiesc viaţă aceea mai adevărată".

Să va fie de folos tuturor celor care încă nu v-aţi găsit locu
şorul în propria viaţă!

Doamne, ajută!




2008 se furiseaza deja pe usa afara si pasii lui 2009 se aud grabiti!

Intr-o secunda lasam vechiul an in urma si il incepem pe cel nou! Majoritatea oamenilor se angajeaza in doua practici caracteristice trecerii dintre ani: intocmirea balantei pentru anul trecut si formularea unor rezolutii pentru noul an! Si asa, in acea secunda dintre ani, cand trecem de la 23:59:59 la 24:00:00, toate dezamagirile raman in urma si noi pornim cu speranta in viitor.


Pentru mine aceasta trecere dintre ani nu a avut niciodata foarte mare valoare. Nu mi-am facut niciodata balanta anului pe care il lasam in urma si nici nu mi-am facut vreodata rezolutii pentru noul an.

Zilele trecute insa, hoinaream pe un website care imi place mult (www.happiness-project.com- cu un asa nume, cum ar putea sa nu imi placa?) si am dat peste niste sfaturi despre cum sa nu renuntam la rezolutiile de anul nou. Mi-am zis ca nu are ce sa imi strice daca arunc o privire.

Primul sfat deja imi captivase atentia: Fii specific! Ideea mi-a placut imediat.


Sa nu fim deci vagi in formularea rezolutiilor, ca apoi nu vom putea fi harnici in infaptuirea lor. Sa ne stabilim teluri concrete si posibil de realizat, si nu idei generale . De exemplu, rezolutiile de genul: sa citesc mai mult, sa fiu mai prietenoasa ar putea fi inlocuite cu : sa citesc 10 pagini in fiecare joi seara, sa salut pe toata lumea. Par mult mai usor de realizat, nu?

Si pentru ca mi-a placut ideea tare mult, m-am hotarat sa imi stabilesc si eu niste teluri pentru anul 2009:

1. sa raspund la telefon

2. sa raspund la mail-uri si sa returnez apelurile telefonice pierdute cat mai curand cu putinta

3. sa spun un "nu" hotarat si imediat la invitatiile pe care stiu ca nu le pot onora

4. sa imi sun prietenii macar o data la doua saptamani

5. sa scriu familiei un mail in fiecare saptamana


Cam asta e lista "neputintelor" care ma chinuie si pe care simt ca as putea sa le indrept. Am sa las lista deschisa, ca sa mai pot adauga cand ma voi simti "puternica" indeajuns sa mai indrept si alte "neputinte".

Si pentru ca am facut primele mele rezolutii, am sa va vorbesc acum un pic si de anul 2008. Nu ca o balanta, pentru ca nu imi plac listele de neimpliniri si impliniri. Evit sa cred in acesti termeni, pentru ca stiu ca in viata traita in Hristos nu exista asa ceva. Toate intamplarile din viata sunt lasate de Domnul spre folosul nostru, spre indreptarea noastra. Si ceea ce lumeste intra in categoria de implinire, in viata duhovniceasca ne poate fi chiar daunator. Inversul e si el valabil: ceea ce in lume e vazut ca o neimplinire, in viata duhovniceasca poate fi o mare izbanda si de real folos.


Dar sa va povestesc acum cateva lucruri minunate din anul 2008:


1. cu ajutorul Domnului am facut seminarul iertarii al maicii Siluana. Consider asta sa fie minunea si binecuvantarea vietii mele si il recomand cu mare caldura tuturor.

2. Domnul mi-a oranduit sa merg de doua ori acasa in Romania si mi-am revazut familia si locurile dragi! Au fost vizite care m-au intregit sufleteste si emotional si dau slava Domnului pentru ele.


3. m-am indragostit, am suferit......si intr-un final Domnul mi-a explicat cum e cu dragostea (dar despre asta intr-o postare viitoare)


4. am simtit ca Domnul ma iubeste! Am trecut prin niste ispite sufletesti mari din care Domnul m-a scos cu mare rabdare si dragoste! De o manuta ma tinea El si de o manuta ma tinea sora mea care m-a indrumat cu mare-mare intelepciune si rabdare! Iti multumesc draga mea pentru minunatele sfaturi! Ai reusit sa imi aduci pace cand mintea si sufletul imi erau tare intunecate! Si iti multumesc Doamne pentru sora mea!

Dragii mei, va doresc tuturor un 2009 care sa va aduca mai aproape de Dumnezeu si de mantuire!

La multi ani!

Doamne, ajuta!



Craciunul e deja foarte aproape!
Gandul imi zboara cu drag la Romania mea in strai de sarbatoare, la oamenii calzi si primitori, la bucatele care mi-au hranit nu numai trupul, ci si identitatea de romanca, la obiceiurile vechi de sute de ani, la mireasma aerului care din nari imi ajungea direct in suflet si il facea mare si plin! Era mireasma de "acasa", mireasma pe care nu am mai regasit-o nicaieri! Un amestec ametitor de miros de lemn ars in soba cu arome iesite din toate bucatariile in care se gateau aceleasi mancaruri! Un amestec care facea ca gerul sa aiba miros sfant!

Scumpii mei romani, va doresc Sarbatori binecuvantate si ma rog ca Nasterea Mantuitorului sa va umple sufletul si casele de lumina sperantei si a credintei, de caldura iubirii traite in Domnul si de clinchetul zglobiu al unui ras izvorat din bucurie sfanta!


Cu drag si dor,

Georgiana


A venit şi-aici Crăciunul
Florile dalbe.
Să ne mângâie surghiunul;
Florile, florile dalbe
cade albă nea
peste viaţa mea,
peste suflet ninge.
Cade albă nea
peste viaţa mea
care-aici se stinge.

Tremură albastre stele
Florile dalbe
peste dorurile mele;
Florile, florile dalbe.
Dumnezeu de sus
în inimi ne-a pus
pâlpâiri de stele.
Dumnezeu de sus
în inimi ne-a pus
numai lacrimi grele.

Maica Domnului Curată
Florile dalbe
Adă veste minunată!
Florile, florile dalbe
Zâmbetul tău drag
înfloreste-n prag
ca o zi de soare!
Zâmbetul tău drag
îl aşteaptă-n prag
cei din închisoare.

Steaua prinde să lucească
Florile dalbe
peste ieslea-mpărătească.
Florile, florile dalbe.
Şi din nou trei magi
varsă din desagi
aur şi tămâie.
Îngerii de sus
magilor le-au pus
cerul sub călcâie.

Lumea-n cântec se deşteaptă
Florile dalbe
pe Mesia îl aşteaptă.
Florile, florile dalbe.
Zâmbete cereşti
intră pe fereşti,
vin în orice casă.
Şi în orice gând
arde tremurând
câte o stea sfioasă.

Numai temniţa posacă
Florile dalbe
a-mpietrit sub promoroacă.
Florile, florile dalbe.
Stăm în bezna grea
pentru noi nu-i stea
cerul nu s-aprinde.
îngerii grăbiţi
Pentru osândiţi
nu aduc colinde.

Peste fericiri apuse
Florile dalbe
tinde-Ti mila Ta Iisuse.
Florile, florile dalbe.
Cei din închisori
te-aşteaptă în zori
pieptul lor suspină.
Cei din închisori
te-aşteaptă în zori
să le-aduci lumina.

O, Iisuse Împărate
Florile dalbe
iartă lacrimi şi păcate!
Florile, florile dalbe.
Vin’ să-nchizi uşor
rănile ce dor,
visul ni-l descuie.
Noi te-om aştepta,
căci pe Crucea Ta
stăm bătuţi în cuie.
Florile, florile dalbe.


Radu Gyr


(poza de Barry Green)

Participam la creearea noastra in fiecare moment, cu fiecare cuvant auzit, cu fiecare cuvant spus, cu fiecare gand primit sau respins, cu fiecare actiune infaptuita sau nu, cu fiecare sentiment simtit sau nu! Toate aceste mici evenimente din interiorul si exteriorul nostru ne formeaza.

Interesant ar fi sa ne punem problema efectului televizorului asupra "formarii" noastre! Nu imi voi pune problema fenomenelor neurologice care se au loc in procesul vizionarii unui program la televizor! Intrebarea mea ramane doar la nivelul personalitatii noastre, a lumii noastre interioare! Cine vom fi dupa privitul la televizor?

Un articol pe care il citeam acum cateva zile discuta despre schizofrenie si televizor si comparatia dintre ele m-a facut sa inteleg un pic efectele televizorului asupra personalitatii noastre! Schizofrenia este o boala in care pacientul nu mai poate percepe lumea exterioara asa cum este ea in realitate datorita unei alte realitati care ii inunda constientul. Ganduri, imagini, perceptii auditive ies la suprafata in constient, distortionand simtul realitatii al pacientului.

Televizorul creeaza aceeasi realitate fictiva, care ne patrunde in constient si ne distortioneaza realitatea exterioara si interioara! Imagini, idei, slogane, tipare de succes, tipare de personalitate sunt aruncate cu forta si viteza catre noi si ne patrund in minte si suflet, si ne formeaza! Valorile noastre de bine si rau, de urat si frumos, de moral si imoral, de succes si de esec sunt atunci formate de televizor!

Acum, daca aceasta "realitate" creeata de televizor ar fi valabila si in lumea exterioara, nu ar fi deloc o problema. Am trai cu totii fericiti si impliniti urmarind standardele si tiparele impuse de televizor! Din pacate insa, realitatea nu e deloc ca cea de la televizor! Si ne trezim confuzi si chiar un pic "schizofrenici". Iesim in lume si vedem ca urmarind tiparele de la televizor nu ne face fericiti. Si ne intrebam: pai cum? Fac exact ca in filme si desi personajul era fericit, eu nu sunt! Am eu o problema?

Am sa folosesc ideea de feminitate ca exemplu, pentru ca sunt si eu femeie si inteleg fenomenul la nivel personal. Vedem la televizor ca fata frumoasa, indrazneata, "experimentata", foarte senzuala, ajunge sa fie fericita in final. Ce dezamagire pe fete cand ies in lume si aplicand toate "retetele" de la televizor ajung de fapt la o existenta chinuita, lipsita de dragostea dupa care au tanjit atat! Si iar sentimentul de uimire si intrebarea "am eu o problema"? Si asa suntem un pic schizofrenici. Avem o realitate in mintea noastra si o alta realitate in jurul nostru. Iar noi nu mai stim care e reala si dupa care sa ne ghidam!

Mentiona articolul ca tinerii de azi, fiind crescuti in fata televizorului, au mari probleme de adaptare la realitate exterioara. Si asta se intampla deoarece notiunile lor de viata sunt altele, sunt cele determinate de televizor. Si cand se confrunta cu realitatea, ei traiesc o mare drama pentru ca nu recunosc valorile lumii lor interioare in lumea lor exterioara! Si daca nu as sti personal de chinul psihologic al tinerilor din ziua de azi, as spune ca e exagerat, ca mereu generatia tinerilor se simte "neinteleasa". Insa rata sinuciderilor in mediul tinerilor ne trage de maneca si ne spune ca e mai mult decat ca sunt "neintelesi". Problema e ca ei nu inteleg ceea ce ii inconjoara. Nu arata deloc ca ceea ce este in interiorul lor! Si de aici drama lor!

Daca scopul nostru este in viata sa ne formam personalitatile, eu zic ca ar fi intelept sa ne formam o personalitate "sanatoasa" cu radacini in ceea ce este real. Folosesc termenul "real" ca fiind realitatea care ne-a dat-o Dumnezeu. Adevarul este ca Dumnezeu a facut lumea dupa niste legi (fizice, chimice, psihologice) si legile astea determina realitatea adevarata! Atata timp cat noi ne formam dupa alte "legi", legi imprumutate de la televizor, mi-e teama ca nu avem alta sansa decat sa traim o viata schizofrenica, o viata chinuita, nefericita! Haideti sa ne formam dupa legile date de Dumnezeu!

Doamne, ajuta!




Pentru a ajunge in punctul B trebuie sa pornesti din punctul A. Punctul A pentru orice om este momentul zamislirii. Punctul B banuiesc ca este moartea fizica (Desi faptul ca biserica se poate ruga inca pentru noi ma face sa ma gandesc ca punctul B nu e atins tocmai la moarte. Poate punctul B este la Judecata finala). Sa consideram insa ca moartea e punctul B.

Ce facem deci intre A si B? Se pare ca ne "construim". Constienti sau nu, noi depunem zilnic efort de "construire", de "zidire". Noi nu suntem deci intr-o forma fixa, predestinata, ci ne formam constant. Ei, asta da responsabilitate!
Constientizarea acestei zidirii active este inceputul unei vieti responsabile.
Doamne, ajuta!

Postări mai noi Pagina de pornire