Blogger Template by Blogcrowds

(poza de Barry Green)

Din predica de azi, Duminica Izgonirii lui Adam din Rai:

1. IERTARE. IERTARE. IERTARE

Părintele Michael a insistat mult azi asupra mesajului: dacă noi nu vom ierta, nici Dumnezeu Tatăl nu ne va ierta nouă!
Mulţi dintre noi spunem: da, te iert. Doar pentru că ne împăcăm cu persoana care ne-a rănit, doar pentru că alegem să nu mai discutăm subiectul, trăim cu iluzia că am iertat!
Iertarea însă este un act de voinţă, un act de iubire voluntar şi conştient, care de cele mai multe ori ne pune în dificultate.
Cum şi unde începe iertarea şi unde se termină?
Dacă v-aţi pus vreodată aceste întrebări, vă recomand cu mare căldură seminarul iertării al maicii Siluana!
Sigur că există mai multe căi spre adevărata iertare şi Domnul ni le arată după nevoile sufleteşti ale fiecăruia. Pe mine Domnul m-a adus la adevărata iertare prin acest seminar! Sper să se folosească de el cât mai mulţi credincioşi!


2. Postul ţinut în secret, fără a ne arăta slăbiţi, extenuaţi, obosiţi!

Să începem aşadar postul cu zâmbetul pe buze, să îl începem cu bucurie.

3. Acolo unde ne este "comoara", acolo ne este şi inima!
Pentru că renunţăm la navigatul pe internet, la activităţile zgomotoase, la televizor, vom avea sigur mult mai mult timp liber. Ce ocazie bună, deci, de a ne folosi de acest timp reflectând la noi, la sufletul nostru, la "comorile" pentru care ne folosim energia! Şi dacă descoperim cumva că aceste "comori" sunt ale lumii ăsteia şi nu ale Împărăţiei Tatălui, avem prilejul în această "călătorie" să ne folosim de slujbele Bisericii pentru a face pocăinţă şi a ne întoarce "acasă" (putem începe chiar de mâine, participând la Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul)

Închei acum prin a îmi cere iertare pentru propriile-mi păcate şi prin a vă ura un Post binecuvântat!



Răspund şi eu cu mare drag la invitaţia Nataliei de a călători împreună spre Înviere şi pe perioada aceasta am să încerc să urmez impreună cu ceilalţi "călători" următoarele :

  • - să ţinem postul alimentar, care ne uşurează şi ne disciplinează trupul (pentru cei care au binecuvântare de la duhovnic să nu ţină partea alimentară, rămân multe alte feluri de post)
  • să înmulţim programul zilnic de rugăciune
  • să ne întâlnim cu toţii în rugăciune în fiecare seară, la ora 22 (ora României )
  • să reducem navigatul pe internet şi să îl înlocuim cu lecturarea de cărţi, care are altă aşezare şi fixare în suflet
  • să zâmbim mult, să iertăm, să întindem mâini de ajutor
  • să nu mai răspundem atunci când cineva ne greşeşte sau ne răneşte
  • să îl încredinţăm Domnului printr-o rugăciune şi să îl binecuvântăm pe fiecare om pe care ni-l trimite Dumnezeu, în fiecare zi.
Domnul să ne fie alături tuturor în această întoarcere a sufletului din exil.

Doamne, ajută!


În Ziua Domnului: mi-am "văzut" duhul slăbit, anemic! Dacă sărim numai peste o masă, corpul îşi face imediată simţită slăbiciunea. Când duhul nu e hrănit însă, foarte greu observăm că nu mai are energie, că nu mai are resurse şi doar o criză sufletească ne anunţă pericolul "înfometării" spirituale.

Notă pentru sine: nu uita să aşezi şi sufletul la masa îmbelşugată a rugăciunii!

Pe acasă
: zile marcate de un sentiment puternic de dor.


Citesc
: "Postul Mare" (P
ărintele Alexander Schmemann)

O întâlnire de suflet: săptămâna asta întâlnirea a fost cu părinţii mei. Sub forma unei conversaţii via internet, a fost o întâlnire de suflet pentru că a fost caldă, veselă şi ziditoare.

În laborator
:
avem o colegă noua şi un nou "aproape" în care să Îl vedem pe Hristos! Mare taină!

Bucuria
: izor
âtă din suferinţa sentimentului de dor. Ce dulce a devenit această suferinţă când am înţeles că mă aduce mai aproape de Dumnezeu. Să am şansa să îmi sting dorul, aş face-o într-o clipă, amânând astfel întâlnirea cu Domnul. În bunătatea Lui însă, Domnul mă cheamă la întâlnirea cu El tocmai în acest loc al durerii.

Dau Slavă Domnului
: pentru durerile de cap care ţin morţiş să îmi fie prieteni nedespărţiţi în aceste zile. În compania acestor noi "prieteni", vechii "prietenii" (exuberanţa, spiritul de glumă, zburdălnicia gândurilor) au devenit mult mai timizi şi mai tăcuţi. Binecuvântată "tăcere"!

Postări mai noi Postări mai vechi Pagina de pornire