Blogger Template by Blogcrowds




Familia normală

Ce înseamnă o familie normală? Întrebaţi o sută de adulţi şi veţi obţine o sută de răspunsuri diferite. Iată cîteva criterii folosite de ei, pe care le-am dedus din observaţiile clinice:


o Părinţi echilibraţi, sănătoşi. Fără depresii, fără boli psihice, nemarcaţi de frustrări majore în ceea ce priveşte viaţa lor în general, sau anumite aspecte ale ei, în special. Dacă au suferit cîndva de depresii, au reuşit să se vindece complet.

o Părinţi non-dependenţi. Pe lîngă problemele evidente - abuzul de alcool sau substanţe chimice - pot exista comportamente obsesive ca excesul de muncă sau de mînie, risipirea banilor, tulburări de nutriţie.

o Părinţi maturi, pe picioarele lor, capabili să se descurce în viaţă.

o Părinţi care au o imagine de sine pozitivă, plină de încredere.

o Părinţi care au o legătură adecvată cu Dumnezeu. În cel mai reuşit scenariu, Dumnezeu reprezintă centrul vieţii familiei.

o Părinţi care urmăresc fericirea căsniciei lor.

o De obicei, persoanele cu un nivel scăzut de codependenţă provin din astfel de familii şi-şi întemeiază la rîndul lor familii sanătoase. Acum, să analizăm celălalt capăt al scalei: dependenţa extremă.


Familia codependentă


Inversaţi situaţia de mai sus:


o Unul sau ambii părinţi suferă de un dezechilibru psihic; părinţii sînt ocupaţi, frustraţi, au o perspectivă nerealistă asupra vieţii. Dacă numai unul dintre părinţi este afectat de aceste probleme, celălalt va fi preocupat exclusiv de partenerul bolnav.

o Părinţi dependenţi de alcool, substanţe chimice, muncă; mistuiţi de furie sau de pofte; obsedaţi de lucruri faţă de care persoanele sănătoase manifestă un interes normal.


o Părinţi imaturi; mai ales părinţi care se bazează pe copiii lor pentru subzistenţă, sprijin afectiv, sfaturi, ajutor.


o Părinţi care au o imagine de sine deformată sau slab dezvoltată.

o Părinţii care nu au o legătură corectă cu Dumnezeu; unul sau ambii pot fi atei sau agnostici. Se poate ca ei să fie extrem de credincioşi, dar perfecţionişti (dacă arăţi, te porţi sau gîndeşti exact aşa cum trebuie, Dumnezeu te va primi), foarte rigizi din punct de vedere a teologici (singurul mod corect de a te raporta la Dumnezeu este cel pe care-l ştiu ei) sau pur şi simplu neînduplecaţi în a-i sili pe copiii lor să urmeze exact acelaşi drum ca şi ei.

o Părinţi care divorţează, se despart, se ceartă violent, au sentimente negative unul faţa de celălalt sau faţă de căsătorie în general; părinţi care nu se înţeleg, dar rămîn cu toate acestea împreună „de dragul copiilor.”

(Labirintul codependen
ţei)

Postări mai noi Postări mai vechi Pagina de pornire