(poza de Barry Green)
Cu permisiunea Nataliei, preiau aici articolul "Părinţi inteligenţi" apărut în nr. 24 al publicaţiei "Apostolat în Ţara Făgăraşului". L-am găsit a fi o adevărată comoară de învăţăminte pentru părinţi şi îl împărtăşesc aici cu voi, toţi cei care aţi fost binecuvântaţi sau veţi fi binecuvântaţi de Domnul cu naştere de prunci! Să vă ajute Domnul în creşterea lor spre mântuire!
Părinţi inteligenţi
Dr. Augusto Cury, psihiatru şi psihoterapeut, şi-a dedicat 17 ani din viaţă cercetării modului în care construieşte şi se dezvoltă inteligenţa. Analiza pe care o face societăţii contemporane ajunge la următoarea concluzie: singurătatea nu a fost niciodată atât de intensă: părinţii îşi ascund sentimentele de copii, copiii îşi ascund lacrimile de părinţi şi profesorii se refugiază în autoritarism. Cantitatea de informaţie şi cunoştinţe disponibile este mai mare; cu toate acestea, noile generaţii nu sunt formate pentru a gândi, ci pentru a repeta informaţii. În cartea sa, „Părinţi străluciţi, profesori fascinanţi“, tradusă şi în română, Dr. Augusto Cury atrage atenţia asupra necesităţii schimbării felului în care se face educaţia contemporană. Generaţia actuală de părinţi a vrut cumva să compenseze lipsurile copilăriei lor şi a încercat să dea copiilor ce aveau mai bun: cele mai frumoase jucării, haine, plimbări, şcoli, televizor şi calculator. Alţii le-au umplut timpul copiilor cu multe activităţi educative ca învăţarea limbilor străine, informatică, muzică. Intenţia este excelentă, însă părinţii nu au înţeles că televizorul, jucăriile cumpărate, internetul şi excesul de activităţi blochează copilăria, în care copilul are nevoie să inventeze, să înfrunte riscuri, să sufere decepţii, să aibă timp de joacă şi să se bucure de viaţă. Câteva dintre consecinţele creării acestui univers artificial în care cresc copiii noştri sunt:
- Blocarea inteligenţei
- Utilizarea greşită a funcţiilor memoriei
- Informăm şi nu formăm
Dr. Augusto Cury ne spune că în ziua de azi nu ajunge să fim părinţi buni, ci trebuie să devenim părinţi inteligenţi. Pentru aceasta ne vorbeşte despre şapte deprinderi ale „părinţilor buni” şi cum trebuie transformate ele de către „părinţii inteligenţi”. Iată prima dintre ele:
Părinţii buni dau cadouri, părinţii inteligenţi dăruiesc propria fiinţă
În timp ce părinţii buni se străduiesc să satisfacă, în măsura posibilităţilor, dorinţele copiilor lor (haine, pantofi, aniversări, produse electronice, excursii), părinţii inteligenţi le oferă ceva ce nu se poate cumpăra: povestea vieţii lor, experienţele lor, bune sau rele, timpul lor. Povestiţi cu copiii voştri despre greutăţile prin care aţi trecut, despre aventurile şi visurile voastre, despre momentele cele mai fericite! Mulţi părinţi se spetesc să le ofere copiilor tot ce e mai bun, dar uită să le deschidă cartea vieţii lor, să le împărtăşească existenţa lor. Un lucru foarte important în viaţa voastră este să iertaţi. Dacă aveţi un duşman, este mai ieftin să îl iertaţi, pentru că altfel duşmanul va dormi cu voi şi vă va tulbura somnul. Înţelegeţi-i slăbiciunile şi iertaţi-l, doar aşa vă veţi elibera de el. Şi învăţaţi-i pe copiii voştri să facă la fel, să îi ierte pe cei care în dezamăgesc, explicându-le acest mecanism. Agresiunile, respingerile şi atitudinile noastre pot crea un nivel înalt de tensiune emoţională în copii, generând cicatrice pentru totdeauna. Dacă aţi greşit faţă de copil, nu este suficient ca în secunda următoare să fiţi drăguţ cu el sau, şi mai rău, să compensaţi agresivitatea cu cadouri. Astfel îl veţi face să vă manipuleze, nu să vă iubească. Puteţi repara răul pe care i l-aţi făcut doar pătrunzând în lumea lui, recunoscându-vă greşeala şi explicând-o. Spuneţi mereu copiilor voştri că ei nu sunt simple note de subsol, ci paginile centrale ale poveştii vieţii voastre. Foarte mulţi copii dezvoltă o personalitate individualistă. Una din cauzele acestui lucru este faptul că părinţii nu îşi încrucişează parcursul vieţii cu cel al copiilor lor. Chiar dacă munciţi mult, faceţi din puţinul timp disponibil mari momente de convieţuire cu copiii voştri; rostogoliţi-vă cu ei pe podea, jucaţi-vă, râdeţi, faceţi totul cu plăcere. Nu uitaţi, copiii voştri nu au nevoie de fiinţe extraordinare, ci de fiinţe umane, care îşi deschid inima. Deschideţi-vă, plângeţi şi râdeţi împreună cu ei, îmbrăţişaţi-i. Acest lucru e mai important decât să le daţi averi sau să îi criticaţi de nenumărate ori.
Va urma.
A consemnat Natalia Corlean
3 comments:
Postare mai nouă Postare mai veche Pagina de pornire
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Da, asa este, din pacate este aproape degeaba sa faci asa cu copilul tau, daca in jurul lui, in societate, vede cutotul altceva.Singuri suntem slabi, nu vrem sa intelegem ca trebuie sa ne urnim impreuna in directia buna ca sa existe rezultate bune.Sunt foarte multe carti bune si idei bune ,dar nu sunt puse in practica, un soi rau de individualism ne sufoca. Iarta-ma, poate era mai bine sa ma abtin de la comentarii...
ivona spunea...
16 ianuarie 2009 la 00:35
Ivona, eu te astept cu mare bucurie si cu alte comentarii. Da, intr-adevar avem multe idei bune, dar nu le folosim in practica vietii de zi cu zi! Articolele de genul asta parca ne dau insa curajul sa punem inceput bun si sa ne facem datoria noastra, oricat de nesimnificativa are parea ea.De la mine, de la tine....se aduna!
Doamne ajuta!
Georgiana spunea...
16 ianuarie 2009 la 07:16
Ideea articolului de fata se refera la ceva ce nu depinde daca fac ceilalti parinti sau nu. Adica in loc sa le rapim copilaria cu mii de meditatii sau activitati educative in timp ce noi lucram non stop pentru a le plati, este mult mai folositor sa petrecem timp cu copiii, sa ridicam punti peste prapastia care desparte generatiile povestind mult cu ei, impartasindu-le din fiinta noastra, din povestea vietii noastre, cu bune si rele.
Natalia spunea...
16 ianuarie 2009 la 14:50