În Ziua Domnului: prietenii foarte strânse...cu propriile păcate. Păi, din ăştia prieteni?
Pe acasă: "acasă" numărul 3. "Acasă" numărul 2 nu şi-a găsit locul în acest jurnal.....câteodată unele lucruri sunt prea mari pentru a putea fi închise în paginile unui jurnal,într-o descriere, în limitele unor definiţii. Câteodată unele lucruri sunt atât de mari, încât încetează să mai fie obiectul definiţiilor noastre şi în schimb ne definesc ele pe noi.
Citesc: "The Screwtape Letters" (C. S. Lewis) ("un deliciu" atât pentru credincioşi cât şi pentru necredincioşi)
O întâlnire de suflet: tristă absenţă
În laborator: prea bolnavă săptămâna asta ca să pot merge în laborator
Bucuria: cam lipseşte (dar cred ca vrea sa se lase gasită)
Dau Slavă Domnului: pentru spovedanie
(Sursa foto)
În Ziua Domnului: dragoste nu de dragul dragostei, ci dragoste direcţionată, bine focusată, dragoste a cărui subiect e clar definit. Dragostea mea faţă în faţă cu acest concept? Se privesc ca doi străini! Iubire egoistă: iubesc ca să pot spune despre mine că "iubesc". "Iubesc"-ul meu ia forma unei calităţi a mele, şi nu a unei calităţi a subiectului iubirii mele! "Iubesc"-ul meu se pierde în conceptul de a iubi şi nu ajunge să se concretizeze într-o realitate sufletească, emoţională, duhovnicească!
Pe acasă: dragoste de dragul dragostei, lipsită de focus, lipsită de subiect!
Citesc: "A Thousand Splendid Suns" (Khaled Hosseini)
O întâlnire de suflet: cu R....de care mi-a fost tare-tare-tare dor!
În laborator: fizic am fost prezentă....sufleteşte deloc! Simt nevoia să "mă întorc" mental şi sufleteşte în realitatea laboratorului!
Bucuria: întoarcerea "acasă", în biserică! Cât de lungă a părut absenţa de o săptămâna!
Dau Slavă Domnului: pentru minunata sărbătorire a zilei de Sfântul Gheorghe......binecuvântată aniversare a zilei de nume! (mulţumesc R, mulţumesc N)
În Ziua Domnului: 1. duminica trecută.....cea mai fericită zi din toate cele petrecute în Statele Unite! 2. duminica asta..... Hristos a Înviat! Adevărat a Înviat! Bucuria Învierii s-a revărsat din plin!
Pe acasă: coborâre în iadul existenţei fără Dumnezeu şi suferinţa "exilului" !
Citesc: activitate încă în stare de abandon!
O întâlnire de suflet: atât de multe în ultimele două săptămâni.....şi atât de marcante!
În laborator: am simţit cum Domnul lucrează în viaţa mea prin oamenii din jurul meu!
Bucuria: Învierea Mântuitorului!
Dau Slavă Domnului: pentru forţarea sufletului meu afară din zona lui de comfort! Trăiri atât de noi.......înfiorător de noi. Binecuvântată cunoaştere de sine!
(sursa foto)
În Ziua Domnului: atâta bucurie, încât mă simt stânjenită să o mărturisesc! Fascinaţia întâlnirii unor oameni de o mare deschidere sufletească, compania unor amici dragi, din ce în ce în mai multe raze de soare!
Pe acasă: perioada taxelor.....lipsită de orice formă de poezie!
Citesc: file din cartea unui suflet (lectură un pic mai "diferită", dar plină de farmec şi de un imens folos pentru creşterea lumii mele interioare)
O întâlnire de suflet: întreaga săptămâna mi-a fost binecuvântată cu întâlniri speciale, însă am să opresc la cea cu un suflet "român": deschiderea acestui suflet către cei din jur m-a făcut să mă întreb serios dacă se merită să rămânem închişi în noi şi nişte "veşnic necunoscuţi" pentru ce din jurul nostru!
În laborator: o fisură în zidul care stă de obicei între sufletul meu şi cel al colegilor mei americani. Nu ştiu dacă zidul s-ar putea prăbuşi vreodată, însă mă bucur de apariţia acestei fisuri.....îmbucurător semn de slăbiciune!
Bucuria: într-o săptămână plină de voie bună bucuria adevărată a izvorât dintr-un moment de tristeţe. În mijlocul bucuriei exterioare gândul " şi ce rost au toate astea fără Dumnezeu" mi-a alungat veselia. Şi în absenţa acestei veselii, s-a conturat conştientizarea realităţii Lui Dumnezeu, a unei vieţi a cărei scop nu este "fericirea", ci "bucuria"!
Dau Slavă Domnului: pentru transformarea razei în soare!
(sursa foto)
În Ziua Domnului: bucurie din belşug......momente de prietenie voioasă (S), încununate la sfârşitul zilei de clipe de prietenie profundă, adâncă, de prietenie care dă sufletului speranţă şi putere(R)!
Pe acasă: o cursă teribilă cu timpul.....şi simt că am rămas în urmă şi că am şi cam obosit!
Citesc: "Dumnezeu este Iubire. Mărturia Sfântului Siluan Athonitul" (Jean-Claude Larchet)
Recitesc şi "Postul Mare".....cu fiecare rând citit intru într-o realitate a esenţialului, în universul umanului, în universul meu! Câtă putere au cuvintele Părintelui Schmemann!
O întâlnire de suflet: dimineaţa asta....doar eu şi colega mea în laborator...povestind! Am glumit, am râs cu poftă....şi sufletul meu s-a înveselit şi el!
În laborator: sesiuni cu subiecţi.......mă gândesc câte posibilităţi de întâlnire "cu celălalt" îmi dă Dumnezu în această slujbă!
Bucuria: când am urmat sfatul lui R. de a spune "Doamne, nu pot, mi-e frică".....şi Domnul nu m-a lăsat fără răspuns.
Dau Slavă Domnului: pentru că ne este atât de aproape!
(sursa foto)
În Ziua Domnului: m-am simţit iubită! Suflet drag, îţi mulţumesc pentru sacrificiul făcut din iubirea pe care mi-o porţi!
Pe acasă: IUBIRE!
Citesc: am terminat "Facing East" (Frederica Mathewes-Green). S-a terminat deci jurnalul unui an din viaţa unei preotese creştin ortodoxă din Statele Unite! Adeptă a culturii hippie şi a ideii că religia reprezintă doar o formă de reprimare a gândirii umane, autoarea ajunge în luna de miere într-o catedrală din Irlanda (pe care doar o vizita ca monument) şi acolo se întâlneşte cu Hristos (reprezentat sub forma unei statui, deci nu i se arată într-o biserică ortodoxă. Nu era pregătită încă pentru ortodoxie?). Întâlnirea îi schimbă viaţa, întrucât, spre uimirea ei, aude o voce care îi spune: Eu sunt Viaţa ta! Citind povestea nu am putut să nu mă întreb cât de puternică trebuie să fi fost prezenţa Lui Hristos în momentul acela să îi convingă sufletul!
Aceste cuvinte ne sunt menite nouă tuturor: Hristos e Viaţa noastră! Nu bunurile materiale, nu diplomele, nu realizările noastre, nu părinţii noştri, nu soţii/soţiile noastre, nici chiar copiii noştri! Numai Hristos!
O întâlnire de suflet: cu o fărâmă de prietenie. Această "bucăţică" de prietenie mi-a mângâiat sufletul pentru că a avut loc între mine şi o persoană de naţionalitate americană. Deşi de când sunt pe aceste meleaguri am cunoscut oameni deosebiţi care mi-au îmbogăţit viaţa cum nici nu mă aşteptăm, de foarte puţine ori am simţit că am putut să îmi las sufletul să respire în prezenţa lor! În bucăţica asta de prietenie, sufletul meu a respirat!
În laborator: ziua de naştere a şefului meu! La o bucată de tort, un agnostic, un evreu şi un creştin ortodox vorbeau despre religie! Am realizat atunci cât de important este să Îl mărturisim pe Hristos, să marturisim existenţa Lui prin acţiunile noastre, prin bucuria din viaţa noastră!
Bucuria: o bucurie de copil (uitasem sentimentul ăsta) când, ascultând o conferinţă a maicii Siluana, am auzit: smerenia înseamnă să fii conştient şi să te bucuri că eşti deştept, că eşti frumos, etc. şi să dai slavă Domnului pentru aceste daruri! Deci nu să le ascundem, să le mascăm (falsă smerenie?), nici să suferim pentru că nu suntem îndeajuns de frumoşi, destepţi, ci să ne bucurăm de darurile noastre în Domnul!
Dau Slavă Domnului: pentru că mi-a deschis ochii sufletului să pot înţelege că numai viaţa mea şi bucuria mea în El pot fi mărturie vie a existenţei Lui!
(poza de Barry Green)
În Ziua Domnului: viziunea iadului interior în care ne aruncă lipsa iubirii Lui Hristos!
Pe acasă: greutatea unui semn de întrebare: sunt oare "acasă"?
Citesc: "Facing East" (Frederica Mathewes-Green)
O întâlnire de suflet: sâmbătă seara, după vecernie, am întâlnit chipul Lui Hristos într-un străin! R. era şi ea cu mine (certitudine că nu mi-am închipuit, că nu a fost totul o creaţie a imaginaţiei mele) şi amândouă am simţit prezenţa vie a Lui Hristos.
În laborator: foarte mult timp petrecut cu şeful meu! Deşi acest timp a implicat foarte multă muncă, mi-a deschis şi o mică fereastră spre intimitatea sufletului celui care îmi este şef! Ce minune şi tremur sufletesc când astfel de ferestere ni se deschid.
Bucuria: când am aflat o minunată întâmplare din viaţa sfântului atât de drag mie, sfântul Ioan Maximovici. În perioada petrecută în Shanghai, sfântul se ocupă printre altele şi de copiii orfani ai străzilor. Cu mare dragoste îi lua de pe străzi şi îi ducea să fie îngrijiţi în diferite orfelinate. Într-o seară pe când aducea noi copii într-un orfelinat, femeia care îl ajuta la îngrijirea copiilor i-a reproşat că aduce mult prea mulţi copii şi le lipsesc resursele pentru a îi hrăni şi a îi îngriji. Sfântul atunci a întrebat-o de ce are nevoie pentru a îi hrăni. Femeia a răspuns că deşi le lipsesc multe, cel mai mult ar avea nevoie de făină de ovăz, pentru a pregăti micul dejun pentru copii. După cum mărturiseşte femeia, sfântul şi-a petrecut întreaga noapte rugându-se şi bătând metanii. A doua zi dimineaţă la uşă a sunat un domn care dorea să doneze făină de ovăz pentru orfelinat!
Dau Slavă Domnului: pentru dezvăluirea neputinţelor mele. Of, nu e plăcut deloc (zice ego-ul).......mie mi-e tare bine (zice sufletul)!
În Ziua Domnului: Iertare!
Pe acasă: iertare şi zile de post pline de ispite!
Citesc: "Postul Mare" (Părintele Alexander Schmemann)
O întâlnire de suflet: cu îmbrăţişarea unui prieten! Acest gest de prietenie, oferit cu atâta căldură, m-a făcut să realizez că mare nevoie avem unul de altul, de afecţiune şi iubire în Hristos !
În laborator: post! Luni, în prima zi de post, Dumnezeu a orânduit să fiu singură în laborator! Am avut pacea şi liniştea necesară unei postiri sufleteşti!
Bucuria: am învăţat în săptămâna asta că bucuria vine mai ales din nevoinţă, din trudă, din oboseală!
Dau Slavă Domnului: pentru grija pe care mi-o poartă R. Cu răbdare, înţelegere şi dragoste m-a ajutat să "pot" atunci când eu credeam că "nu mai pot".
În Ziua Domnului: mi-am "văzut" duhul slăbit, anemic! Dacă sărim numai peste o masă, corpul îşi face imediată simţită slăbiciunea. Când duhul nu e hrănit însă, foarte greu observăm că nu mai are energie, că nu mai are resurse şi doar o criză sufletească ne anunţă pericolul "înfometării" spirituale.
Notă pentru sine: nu uita să aşezi şi sufletul la masa îmbelşugată a rugăciunii!
Pe acasă: zile marcate de un sentiment puternic de dor.
Citesc: "Postul Mare" (Părintele Alexander Schmemann)
O întâlnire de suflet: săptămâna asta întâlnirea a fost cu părinţii mei. Sub forma unei conversaţii via internet, a fost o întâlnire de suflet pentru că a fost caldă, veselă şi ziditoare.
În laborator: avem o colegă noua şi un nou "aproape" în care să Îl vedem pe Hristos! Mare taină!
Bucuria: izorâtă din suferinţa sentimentului de dor. Ce dulce a devenit această suferinţă când am înţeles că mă aduce mai aproape de Dumnezeu. Să am şansa să îmi sting dorul, aş face-o într-o clipă, amânând astfel întâlnirea cu Domnul. În bunătatea Lui însă, Domnul mă cheamă la întâlnirea cu El tocmai în acest loc al durerii.
Dau Slavă Domnului: pentru durerile de cap care ţin morţiş să îmi fie prieteni nedespărţiţi în aceste zile. În compania acestor noi "prieteni", vechii "prietenii" (exuberanţa, spiritul de glumă, zburdălnicia gândurilor) au devenit mult mai timizi şi mai tăcuţi. Binecuvântată "tăcere"!
Azi e duminică, mâine e luni.......din nou e duminică şi mâine va fi iarăşi luni! Simt că săptămânile aleargă pe lângă mine şi de multe ori "le văd" doar după ce au trecut deja! Iată încercarea mea de a le "prinde" chiar şi pentru un moment numai: un mic jurnal săptămânal!
În Ziua Domnului: mi-a fost adresată o întrebare mai delicată şi recunosc că mi-a tremurat sufletul în încercarea de a formula un răspuns. Mare ne este responsabilitatea cuvântului care "zideşte" sau "distruge"!
Pe acasă: am gătit de două ori într-o zi (la prânz fără supraveghere, la cină cu supraveghere :) )
Citesc: "Ortodoxia şi Încercarea Comunismului" (Andre Scrima)
O întâlnire de suflet: săptămâna asta am avut o întâlnire "pentru suflet". A fost o întâlnire cu "abuzul verbal". Deşi violenţa verbală nu îmi era adresată personal (vedeam persoana pentru prima dată în viaţa mea) şi eu eram doar un observator la descatuşarea furiei, incidentul mi-a cauzat mare tristeţe. Să fim atenţi mai ales în familie, când aceste incidente pot fi interpretate ca fiind personale şi pot răni atât sufletele celor implicaţi, cât şi relaţia lor!
În laborator: mulţi subiecţi noi şi multă conversaţie de "politeţe"
Bucuria: mi-a făcut o vizită lungă luni! O zi frumoasă (parcă de primăvară) şi mult timp petrecut "frumos" cu R.
Dau Slavă Domnului: pentru "ridicările" din această săptămână!
Postări mai vechi Pagina de pornire
