(poza de Barry Green)
Cu toţii ne lovim de minciună. Cel mai des, ne lovim de propriile minciuni. Şi dacă Domnul îşi face milă de noi, simţim că şi minciunile mici dor, ca ne desfigurează sufletul. De fapt, cele mici dor cel mai tare! Căci pe cele mari poate reuşim cumva să le justificam în faţa propriei conştiinţe!
"Minciuna măruntă, dar cu atât mai tristă. Minciuna mare, minciuna care tinde să ascundă o ticăloşie e urâtă, desigur, dar ascunde ceva, un fapt. E o laşitate, dar e dictată într-o măsură de instinctul de conservare. Pe câtă vreme minciuna măruntă, pricinuită de nimicuri zilnice, dovedeşte că-ndaratul ei e numai sufletul, nu o faptă, oricât ar fi ea de odioasă,- numai sufletul, de care cel care minte se ruşinează, simţindu-şi-l corupt".
(Ionel Teodoreanu, Bal Mascat)
Mariana mi-a făcut marea bucurie de a împărtăşi cu mine acest minunat fragment scris de ea şi cu permisiunea ei, îl postez aici pentru a bucura mai multe suflete:
Pentru Tine, Domnul meu drag!
Ce pace dulce mă înfăşoară!...Ce linişte mângâietoare!...Ce lumină de raze prinse în cununi de curcubeu!!!...O, Doamne, eşti aici!...Bunul meu şi sfânt Dumnezeu!
Îţi simt paşii uşori atingând cărările sufletului meu...şi în urma lor e atâta lumină!...E o dâră de curcubeu...
Te opreşti o clipă lângă izvoarele mele învolburate, le priveşti îndelung, apoi iei din palma unui înger petale de nuferi albi şi le presari câte una, şi zâmbeşti...Apoi le presari pe toate odată...şi apa îţi oglindeşte chipul fericit de încă o izbândă...
Înaintezi prin grădina inimii mele ca o adiere de miruri...îmi înviorezi toate florile sufletului meu obosit de patimi, de griji, de temeri...
Te uiţi cu înţelegere spre pomii cu ramuri grele, dar cu roduri necoapte...şi lumina Ta blândă şi căldura Ta mângâietoare le dă aromă şi culoare şi gust...
Privirea Ta caută stelele de pe cerul sufletului meu...Cu o atingere diafană dai deoparte perdeaua grea de temeri şi regrete şi îmi arăţi lumina luceafărului de seară... şi a celui de dimineaţă...
Ce frumoşi sunt luceferii nopţii când eşti cu mine, Domnul meu!!!
Ce albaştri sunt zorii pe care mi-i pui înainte atrăgându-mi zborul spre Tine!
O! Lumina mea, Liniştea mea, Iubirea mea cea mai dragă, Iisuse!!! Rămâi pe totdeauna în grădina inimii mele! Nu pot să îţi mai duc dorul...Rămâi!...am atâtea a-Ţi spune...şi inima mea ar vrea să Ţi le şoptească în cea mai dulce tihnă şi taină...tăcând şi bătând pentru Tine cu iubire din Iubirea Ta...Iart-o că tremură când îţi simte prezenţa! Iart-o când îşi apleacă privirea de atâta lumină...Iart-o când se topeşte la auzul cuvintelor Tale...O, Domnul meu drag! Cuvântul Tău, cuvintele Tale, îmi îmbălsămează toată fiinţa!...Mă înfăşoară ca Lumina! Mă biruie şi mă îngenunchează pentru totdeauna!
...E atâta Linişte de Rai!!!...Tac...inima tace...tace şi ascultă un susur blând...
Ştiu, Doamne! E oceanul Iubirii Tale care freamătă pentru fiinţa mea atât de slabă, pe care Iubirea Ta şi Mila o face puternică şi biruitoare!
Mulţumesc!...Atât pot murmura cu buzele mele...Doar atât pot acum...Inima mea plină de Tine poate mai mult...Ascultă...îţi vorbeşte...nici eu nu ştiu ce îţi spune...Atâta ştiu: că Te iubeşte, Domnul meu drag!
Doamne, în liniştea zorilor acestei zile, vin să cer de la Tine pace, înţelepciune şi tărie.
Vreau să privesc astăzi lumea cu ochii plini de Iubire.
Vreau să fiu răbdător, înţelegător şi blând. Să-i văd dincolo de aparenţe pe fiii Tăi, aşa cum îi vezi Tu, şi astfel să nu văd decât binele în fiecare dintre ei.
Închide urechile mele faţă de orice calomnie, păzeşte-mi limba de orice vorbire de rău; să nu rămână în mintea mea decât gândurile ce binecuvântează.
Să fiu atât de binevoitor şi de voios, încât toţi aceia care se apropie de mine să simtă prezenţa Ta.
Îmbracă-mă în frumuseţea Ta, Doamne, şi fă ca de-a lungul zilei să Te vestesc lumii. Amin!
(poza de Barry Green)
Azi a fost prima zi de munca pe acest an!
In aer se simte o mireasma de schimbare. Asta pentru ca si stiu ca ceva trebuie sa se schimbe anul acesta, ca va trebui sa schimb directia! Inca nu stiu pe care din potecile care mi se deschid acum in fata o voi alege (cine stie, poate poteca pe care o voi urma se va deschide intr-un ultim moment), insa sper sa fie o poteca pe Calea pe care mi-a oranduit-o Domnul.
Gandul ca nu voi mai ramane mult la aceasta slujba mi-a schimbat perspectiva asupra oamenilor si a activitatii mele. Maica Siluana povestea intr-o conferinta despre o tanara femeie care isi dorea sa divorteze pentru ca nu mai putea suporta comportamentul sotului. Cand maica i-a spus ca sotul ei va muri in cateva luni, sotia a inceput sa vada partile bune ale sotului si sa il aprecieze pentru ele, fara a mai acorda asa multa atentie defectelor lui.
Ei, dragii mei, cam asa mi s-a intamplat si mie cu slujba mea. Gandul ca aceasta slujba "va muri" pentru mine in cateva luni m-a facut sa imi vad altfel seful, colegii, slujba! Nu ca aveam nevoie sa constientizez faptul ca in curand nu vor mai face parte din viata mea ca sa le vad partile bune. Din fericire, am fost binecuvantata cu o slujba minunata, care m-a invatat multe despre mine, cu un sef de exceptie si cu niste colegi care ma fac sa imi fie mai mare dragul sa vin la munca.
Ce s-a schimbat insa este rolul pe care il am eu in slujba mea. Pana acum mai lasam si eu zilele sa treaca, fara sa ma implic complet in ele. Desi erau toate placute, ma mai lasam si eu traita de ele, fara sa le traiesc eu! Un fel de amorteala: placuta, dar totusi amorteala!
Acum tic-tac-ul timpului care trece ma tine complet "treaza". Vreau sa absorb fiecare clipa, pentru ca stiu ca imi sunt numarate! Sa raman cat se poate de prezenta in fiecare moment, ca nu cumva sa imi scape vreo secunda, din putinele care mi-au ramas.
In timp ce scriu despre aceasta stare de a "fi treaza" nu pot sa nu ma gandesc la "trezvia" despre care ne vorbesc Sfintii Parinti! Daca as constientiza ca si "viata" este o slujba pe care o voi parasi in curand, cum m-as raporta la fiecare clipa? Cred ca m-as lupta sa raman "treaza" (cine stie, poate chiar si la propriu) in fiecare secunda, ca sa nu cumva sa imi scape vreuna fara folos.
Doamne, ajuta-ne noua sa ramanem "treji" in vietile noastre!
Azi Ana si Dana mi-au facut o primire calduroasa in lumea blogurilor. Va multumesc din suflet pentru premiul MEME acordat.
Eu am decis sa dau premiul urmatoarelor bloguri:
1. http://daruindveidobandi.blogspot.com/
(Pentru ca pe acest blog sufletul meu se odihneste. Am gasit in autoarea blogului o femeie calda, primitoare si un adevarat model de urmat in trairea pe Cale)
2. http://dulcecasa.blogspot.com/
(Pentru ca blogul acesta m-a adus in aceasta minunata comunitate de femei ortodoxe si pentru ca din prima clipa mi-a facut placere sa il urmaresc si de fiecare data am gasit postarile ca fiind de un real folos)
3. http://fiifericit.blogspot.com/
(Dau acest premiu cu toata inima sufletului cald care in momentul cand eram "sad and confused" (trista si confuza) m-a intrebat "ce s-a intamplat", m-a ascultat cu blandete si mi-a spus un cuvant bun. Va multumesc! )
4. http://drumsprelumina.blogspot.com/
(Pentru ca postarile de aici vorbesc pe limba sufletului meu)
5. http://jurnalulanei.blogspot.com/
(Pentru ca acest blog ma binedispune. Imi place pentru ca este un blog "colorat", plin de viata si bucurie)
6. http://uncoltisorderai.blogspot.com
(Pentru ca e un blog tare frumos, atat la exterior (estetica), cat si la interior (continutul postarilor) )
Regulamentul premiului:
1. se introduce bannerul, a carui cod poate fi gasit aici
2. se scrie linkul blogului de la care am primit blogul
Multumesc Ana : http://jurnalulanei.blogspot.com/
Multumesc Dana: http://fiifericit.blogspot.com/
3. se numesc alte 6 bloguri care merita premiul (pot fi mai putin de 6) si daca este posibil se explica si motivul. Un blog poate primi premiul de mai multe ori.
4. cine primeste premiul, trebuie sa posteze banner-ul pe prima pagina, pentru a putea fi vazut de toti vizitatorii.
La multi ani! Sa aveti un an nou binecuvantat!
Postări mai noi Postări mai vechi Pagina de pornire
