(poza de Barry Green)
"Ieri s-a încheiat definitiv iubirea mea pentru V. Vorbindu-i Alicei despre anumite trăiri în această perioadă, m-a năpădit o uimire ce m-a aruncat în golul acela în care ştii că nimic nu e adevărat. Şi golul m-a locuit cu o intensitate şi o durată nemaiîntâlnite. Aşadar şi povestea cu V, ca toate poveştile pe care le-am trăit, cu, vorba Alicei "Doamne, şi cu ce intensitate şi refuz al oicarei îndoieli din partea martorilor", s-a prăvălit acolo, de unde nici stafiile nu se mai întorc de la o vreme. Multă moarte ai în tine făptură ciudată! Cu fiecare "poveste" moartă, ai murit şi tu câte puţin, dar mai ai."
(Gena Geamanu, Spovedanie Neterminată)
(poza de Barry Green)
Despre iubire:
Cred, simt, ştiu, nu numai din Sfântă Scriptură, că Dumnezeu este iubire, înţeleg mereu mai mult acest lucru. După mintea mea, Dumnezeu nu poate să nu iubească pe cineva. Ne-iubirea este diavolească, omenească, dar nu dumnezeiască. Tot ce apare în Sfântă Scriptură sub numele de "mânia" Lui Dumnezeu, şi alte expresii de acest gen, e tot iubire. Lipsă de iubire este refuzul acesteia, adică refuzul lui Dumnezeu Care este Iubire.
Desigur, este o îndrăzneală fără de margini să spun că Dumnezeu mă iubeşte pe mine, pe mine aşa cum sunt şi cum am fost. Dar această îndrăzneală este şi smerenie, cred eu, pentru că aşa cum simt iubirea Lui, aşa simt şi că nu mă iubeşte pentru că sunt aşa cum sunt, ci pentru că sunt, în ciudă faptului că sunt cum sunt. Nu pentru că merit, am, fac, sau am făcut (nu El mi-a dat tot ce am şi tot El putere şi minte să fac ceea ce am făcut bun-dacă am făcut ceva bun?), ci pentru că sunt pur şi simplu. Numai când mă va judecă, va conta cum sunt, cum am fost, ce am făcut, cum am folosit darurile Sale, cum am răspuns iubirii Lui. Dar El, Iubire este şi va fi veşnic Iubire. Şi este verb, nu substantiv. Iar eu şi toată făptură suntem operă şi obiectul şi subiectul iubirii Sale !
(Gena Geamanu, Spovedanie neterminata, Ed. Mitropolia Olteniei, Craiova, 2006, p. 233-234)
(poza de Barry Green)
Un fragment din "Spovedanie neterminata" despre iubire:
Revenind la mine, descopăr iarăşi şi iarăşi că Dumnezeu este iubire. Mereu mai adânc. Dumnezeu este iubire pentru toţi. Ne iubeşte pe toţi. Diferenţierea nu vine din meritele fiecăruia, ci din răspunsul dat de fiecare acestei iubiri. Dar răspunsul e o deschidere, iar nu o facere. Lucrarea mea de om deschide spre, nu generează iubire. Nu te mai poţi mândri că eşti un ales ştiind că El ţi-a dăruit şi dorul de iubire, şi viaţă, şi putinţă de a te deschide. Şi mai ales, nu te poţi mândri văzând cum îi iubeşte pe toţi şi cum te cheamă la iubirea pentru toţi. Iar tu, tu ce faci? Cum iubeşti? Pe cine?
(poza de Barry Green)
Dar astăzi am prins curaj! Şi bine am făcut, pentru că am găsit în această carte lucruri minunate! Am să le împărtăşesc aici cu voi şi cu mine însămi, de ce nu!
"Ce bine spunea Alice: 'Nu eu am făcut lumea'. Da' nici eu n-am făcut-o. Atunci, cum o pot acuza de lipsă de sens, odată ce nu am o atitudine corectă faţă de ea? Aş vrea s-o modific eu? Cum? Cum mi-ar plăcea mie? Dar ştiu măcar cum mi-ar plăcea?
Cred că ar trebui să mă supun. Să accept viaţă şi să fiu atentă. Atenţia mi-a fost mereu perturbata de suferinţe. Sunt în faţă unei cărţi scrise într-o limbă străină. Că să o pot cîţi trebuie să trec prin penibilă fază a învăţării cuvintelor şi a regulilor gramaticale. Şi poate că aşa cum, într-o bună zi, ajungi să citeşti o astfel de carte fără să mai percepi că nu e în limbă ta, poate tot aşa, într-o zi voi reuşi să trăiesc viaţă aceea mai adevărată".
Să va fie de folos tuturor celor care încă nu v-aţi găsit locu
Doamne, ajută!
Postări mai vechi Pagina de pornire
