Punte între două lumi

(poza de Barry Green)

Într-o postare mai veche menţionam că în anul 2008 am trăit şi "minunea" de a mă îndrăgosti! A început ca o simplă "indragosteală" şi s-a transformat în "minune" prin rugăciune.

Ce am învăţat:

1. Să mă rog !

Ştiu, ştiu că este foarte greu! Mai ales când sentimentele, în goana lor nebună, încalcă limitele inimii şi încep să îţi invadeze întreaga fiinţă. Mintea şi raţiunea deja nu mai sunt aliaţi de nădejde. Zâmbetul nici el nu te mai ascultă şi îţi luminează faţa cu neruşinarea nevinovată a unui copil în fiecare clipă. Dar rugăciunea are loc în duh şi acolo am scăpare!

Rugăciunea e un loc de întâlnire cu cel pe care îl îndrăgesc! Clipele rugăciunii mele pentru el şi pentru mine sunt momentele când "ies la întâlnire" cu el. Nu suntem în parc, nu suntem la o îngheţată, la un suc......suntem chiar în sufletul lui şi al meu.

Când ne îndrăgostim, vălul care ne cade peste ochiii care îl "vad" pe celalat cade şi peste noi, lăsându-i celuilat doar posibilitatea de a întrezări ceea ce suntem. Bucuria iubirii ne face frumoşi, ne adaugă podoabe sufleteşti care nu sunt ale noastre şi care vor cădea mai curând decât putem noi crede. Numai Domnul mă ştie şi pe mine şi pe el, în forma noastră adevărată. El ne cunoaşte sufletele şi doar în faţa Lui, în rugăciune, eu voi ajunge să îl cunosc pe el şi el pe mine! Va fi o cunoaştere de care nu voi fi conştientă pe moment, pentru că va fi o cunoaştere în duh! Dar va fi o cunoaştere ziditoare şi izbăvitoare de ispita unei "iubiri" tragice.

Piatra de încercare constă în ciocnirea dintre dorinţa mea de a şti "acum" deznodamantul şi faptul că rugăciunea nu primeşte răspuns imediat decât foarte rar. Trebuie rabadare şi credinţă în lucrarea Domnului!

2. Să mă întreb de ce îmi place el!

Faptul că mă îndrăgostesc de el şi nu de altul spune ceva despre mine!

În primul rând, să fac bine o analiză a calităţilor care mă atrag la el. Ele vor vorbi despre ce valorez eu într-un partener, iar faptul că apreciez "anumite" calităţi spune ceva şi despre starea sufletului meu!

"Îmi place pentru că mă face să râd" (folosesc exemplul asta pentru că femeile în general se îndrăgostesc mai uşor de bărbaţii cu umor). La suprafaţa poate părea ceva chiar de bun augur. Poate e jovial şi plin de viaţă şi mă va face fericită! Dar de ce natură sunt glumele lui, de ce râd la ele? Pe cine luăm în râs? Şi mai imporant, dacă mă fascinează faptul că mă face să râd, ce rămâne din iubirea mea atunci când voi simţi nevoia să plâng?

Exemplele pot alcătui aici o lista lungă. Deşi importantă, acest tip de cunoaştere este doar primul pas. Adevărul este că noi oamenii suntem atraşi unul de altul şi la un nivel subinconstient.

Îmi place de el şi pentru că e "deştept, frumos şi cu bani", dar şi pentru că sunt în mine anumite dorinţe de care nu sunt conştientă, dar care acţionează în mine şi mă împing spre el. Şi de obicei acestea sunt cele mai importante în decizia noastră să ne placă de X şi nu Y. Că, vorba aia, băieţi" frumoşi, destepţi şi cu bani" sunt cu miile! Dar eu l-am ales doar pe X.

Aceste motive însă nu se pot descoperi doar dacă conştientizez calităţile care mă atrag la el, întrucât ele acţionează într-un mod ascuns mie. Dar le pot afla dacă 3. sunt atentă la el în întregul lui!

a. cum i-aş caracteriza acţiunile? Ce face, cum face?
b. cum interacţionează cu alţi oameni?
c. cum se raportează la lume în general? Foarte-foarte important!
d. cum vorbeşte despre părinţii lui şi care îi sunt relaţiile cu părinţii?
e. cum arată conceptele lui de "iubire", "iertare", "resentiment","orgoliu"? Rămân aceste "concepte" doar în stadiul de concepte sau se concretizează în acţiuni?
f. cum ne certăm? Mă simt ascultată, înţeleasă?
g. cum arată echilibrul dintre trăirea lui interioară şi trăirea exterioară? Care predomină?

Dacă un răspuns la întrebările de sus nu te satisface, nu te descuraja în privinţa lui. Nici răspunsurile tale nu arată ideal. Aflarea răspunsurilor este importantă nu pentru a îl judecă pe el, ci pentru a îl înţelege, pentru a "îl vedea".

Maica Siluana spunea că "Iubirea îmi dă puterea să văd ce nu se vede. Ce numim noi iubire, îndrăgostirea, este o capcană a firii, aşa, pusă, lăsată, îngăduită de Dumnezeu, ca să ne biruim egoismul, ca să avem energie să ne descoperim şi să ne iubim. Că dacă nu ne-am îndrăgosti...nu am sta, nu am avea răbdare. Încet încet,descopăr că nu doar sunt atras şi îndrăgostit, ci chiar iubesc persoana aceea".

Da, am învăţat că "indrăgosteala" e un impuls capcană. Dacă nu sunt în rugăciune mă va prinde şi nu voi ajunge niciodată la adevărata iubire! Faptul că m-am îndrăgostit de X, nu înseamnă decât că îmi da răbdarea de a mă opri şi de a încerca să îl descopăr! Atât numai! Ia aminte G: oricât de intense ar fi sentimentele de atracţie (nu doar fizică, ci şi emoţională, sufletească), ele NU reprezintă iubire! Ele reprezintă numai forţa alegerii de a te opri în faţa sufletului lui (motivele pentru care alegem să ne oprim diferă de oprirea în sine).

4. să văd cum se poartă cu mine!

a. mă caută? (sfat de la o bună amică)
b. ce formă ia căutarea?
c. cum mă priveşte?
(atenţie însă: limbajul privirii are nevoie de traducător. Doar Duhul Sfânt poate traduce ce spun privirile lui în limbajul înţeles de sufletul meu însetat de Iubire! )
d. cum îmi vorbeşte?

5. să fiu atentă la ce simt în preajma lui!

Primele răspunsuri (fericită, împlinită, etc.) ar indica faptul că mă simt"îndrăgostită". "Îndrăgostită" reflectă însă trăirea mea, şi nu reflectă starea relaţiei cu el! "Îndrăgostită" mă pot simţi şi în faţa lui X, şi a lui Y, şi a lui Z!
Pleacându-mi genunchii în rugăciune voi "simţi" şi altceva. Voi simţi efectele acelei cunoaşteri în duh de care vorbeam mai sus. Dacă "indrăgosteala" are şansă să crească în iubirea adevărată , sufletul meu va avea pace. Dacă nu, voi simţi ori tristeţe, ori mâhnire,ori o nelinişte duhovnicească.

6. să ofer darul timpului!

Toate poveţele de mai sus sunt binefăcătoare dacă sunt urmate în timp mai îndelungat! Ceva ce azi te-a înşelat, mâine ţi se va revela în rugăciune în forma adevărată! Dă-ţi însă şansa unui "mâine"!

"În perioada de cunoaştere a celuilat trebuie să-ţi ţii inima cu amândouă mâinile, ca pe o fiară sălbatică". Urmat cu perseverenţă, acest minunat îndemn, îmi va da şansa acelui "mâine" binecuvântat.


Fiţi binecuvântaţi toţi cei ce iubiţi!