(sursa foto)
În Ziua Domnului: atâta bucurie, încât mă simt stânjenită să o mărturisesc! Fascinaţia întâlnirii unor oameni de o mare deschidere sufletească, compania unor amici dragi, din ce în ce în mai multe raze de soare!
Pe acasă: perioada taxelor.....lipsită de orice formă de poezie!
Citesc: file din cartea unui suflet (lectură un pic mai "diferită", dar plină de farmec şi de un imens folos pentru creşterea lumii mele interioare)
O întâlnire de suflet: întreaga săptămâna mi-a fost binecuvântată cu întâlniri speciale, însă am să opresc la cea cu un suflet "român": deschiderea acestui suflet către cei din jur m-a făcut să mă întreb serios dacă se merită să rămânem închişi în noi şi nişte "veşnic necunoscuţi" pentru ce din jurul nostru!
În laborator: o fisură în zidul care stă de obicei între sufletul meu şi cel al colegilor mei americani. Nu ştiu dacă zidul s-ar putea prăbuşi vreodată, însă mă bucur de apariţia acestei fisuri.....îmbucurător semn de slăbiciune!
Bucuria: într-o săptămână plină de voie bună bucuria adevărată a izvorât dintr-un moment de tristeţe. În mijlocul bucuriei exterioare gândul " şi ce rost au toate astea fără Dumnezeu" mi-a alungat veselia. Şi în absenţa acestei veselii, s-a conturat conştientizarea realităţii Lui Dumnezeu, a unei vieţi a cărei scop nu este "fericirea", ci "bucuria"!
Dau Slavă Domnului: pentru transformarea razei în soare!
(sursa foto)
În Ziua Domnului: bucurie din belşug......momente de prietenie voioasă (S), încununate la sfârşitul zilei de clipe de prietenie profundă, adâncă, de prietenie care dă sufletului speranţă şi putere(R)!
Pe acasă: o cursă teribilă cu timpul.....şi simt că am rămas în urmă şi că am şi cam obosit!
Citesc: "Dumnezeu este Iubire. Mărturia Sfântului Siluan Athonitul" (Jean-Claude Larchet)
Recitesc şi "Postul Mare".....cu fiecare rând citit intru într-o realitate a esenţialului, în universul umanului, în universul meu! Câtă putere au cuvintele Părintelui Schmemann!
O întâlnire de suflet: dimineaţa asta....doar eu şi colega mea în laborator...povestind! Am glumit, am râs cu poftă....şi sufletul meu s-a înveselit şi el!
În laborator: sesiuni cu subiecţi.......mă gândesc câte posibilităţi de întâlnire "cu celălalt" îmi dă Dumnezu în această slujbă!
Bucuria: când am urmat sfatul lui R. de a spune "Doamne, nu pot, mi-e frică".....şi Domnul nu m-a lăsat fără răspuns.
Dau Slavă Domnului: pentru că ne este atât de aproape!
(sursa foto)
În Ziua Domnului: o rază timidă de prietenie! Nu toate razele însă se transformă într-un veritabil soare!
Pe acasă: teamă şi confuzie! Urâte sentimente, care îşi fac imediat apariţia atunci când uităm că nu putem nici măcar respira fără mila Lui Dumnezeu, darămite să trăim o viaţă împlinită, plină de bucurie!
Citesc: "Dumnezeu este Iubire. Mărturia Sfântului Siluan Athonitul" (Jean-Claude Larchet)
O întâlnire de suflet: săptămâna asta întâlnirea de suflet a fost excepţională! Cred că pentru prima oară în viaţa mea am stat faţă în faţă cu vulnerabilitatea unui suflet! Şi am să împărtăşesc tuturor celor care se tem să fie vulnerabili şi ridică ziduri şi ziduri de apărare în jurul lor doar pentru a îşi ascunde "slăbiciunile" că vulnerabilitatea genuină, vulnerabilitatea care ne lasă sufletele complet dezgolite, este absolut superbă! Este o dezgolire a "slăbiciunilor" care dă sufletului o putere şi un farmec cum niciodată nu am întâlnit la vreun om "puternic"!
În laborator: numeroase ocazii pentru smerirea sufletului. Spunea maica Siluana într-o conferinţa că în momentul când ne rugăm pentru smerenie, atunci Dumnezeu ne va scoate în cale situaţii, oameni, care ne vor arăta mândria din noi.
Doare, însă am credinţa că realitatea (chiar aşa dureroasă) e mai bună decât iluzia (indiferent de frumuseţea ei).
Bucuria: săptămâna asta s-a lăsat aşteptată şi dorită! Dar a venit! A venit chiar la sfârşit, printr-un cuvânt bun care mi-a dat speranţă, într-un moment când aveam mare nevoie! Într-adevăr mult bine putem face cuiva printr-un simplu cuvânt de încurajare! Din noapte putem face zi!
Dau Slavă Domnului: pentru că nu m-a lăsat să trăiesc în iluzia că "pot şi singură".
(sursa foto)
În Ziua Domnului: m-am simţit iubită! Suflet drag, îţi mulţumesc pentru sacrificiul făcut din iubirea pe care mi-o porţi!
Pe acasă: IUBIRE!
Citesc: am terminat "Facing East" (Frederica Mathewes-Green). S-a terminat deci jurnalul unui an din viaţa unei preotese creştin ortodoxă din Statele Unite! Adeptă a culturii hippie şi a ideii că religia reprezintă doar o formă de reprimare a gândirii umane, autoarea ajunge în luna de miere într-o catedrală din Irlanda (pe care doar o vizita ca monument) şi acolo se întâlneşte cu Hristos (reprezentat sub forma unei statui, deci nu i se arată într-o biserică ortodoxă. Nu era pregătită încă pentru ortodoxie?). Întâlnirea îi schimbă viaţa, întrucât, spre uimirea ei, aude o voce care îi spune: Eu sunt Viaţa ta! Citind povestea nu am putut să nu mă întreb cât de puternică trebuie să fi fost prezenţa Lui Hristos în momentul acela să îi convingă sufletul!
Aceste cuvinte ne sunt menite nouă tuturor: Hristos e Viaţa noastră! Nu bunurile materiale, nu diplomele, nu realizările noastre, nu părinţii noştri, nu soţii/soţiile noastre, nici chiar copiii noştri! Numai Hristos!
O întâlnire de suflet: cu o fărâmă de prietenie. Această "bucăţică" de prietenie mi-a mângâiat sufletul pentru că a avut loc între mine şi o persoană de naţionalitate americană. Deşi de când sunt pe aceste meleaguri am cunoscut oameni deosebiţi care mi-au îmbogăţit viaţa cum nici nu mă aşteptăm, de foarte puţine ori am simţit că am putut să îmi las sufletul să respire în prezenţa lor! În bucăţica asta de prietenie, sufletul meu a respirat!
În laborator: ziua de naştere a şefului meu! La o bucată de tort, un agnostic, un evreu şi un creştin ortodox vorbeau despre religie! Am realizat atunci cât de important este să Îl mărturisim pe Hristos, să marturisim existenţa Lui prin acţiunile noastre, prin bucuria din viaţa noastră!
Bucuria: o bucurie de copil (uitasem sentimentul ăsta) când, ascultând o conferinţă a maicii Siluana, am auzit: smerenia înseamnă să fii conştient şi să te bucuri că eşti deştept, că eşti frumos, etc. şi să dai slavă Domnului pentru aceste daruri! Deci nu să le ascundem, să le mascăm (falsă smerenie?), nici să suferim pentru că nu suntem îndeajuns de frumoşi, destepţi, ci să ne bucurăm de darurile noastre în Domnul!
Dau Slavă Domnului: pentru că mi-a deschis ochii sufletului să pot înţelege că numai viaţa mea şi bucuria mea în El pot fi mărturie vie a existenţei Lui!
Postări mai noi Postări mai vechi Pagina de pornire
