Punte între două lumi

(poza de Barry Green)

În Ziua Domnului: viziunea iadului interior în care ne aruncă lipsa iubirii Lui Hristos!

Pe acasă: greutatea unui semn de întrebare: sunt oare "acasă"?

Citesc: "Facing East" (Frederica Mathewes-Green)

O întâlnire de suflet: sâmbătă seara, după vecernie, am întâlnit chipul Lui Hristos într-un străin! R. era şi ea cu mine (certitudine că nu mi-am închipuit, că nu a fost totul o creaţie a imaginaţiei mele) şi amândouă am simţit prezenţa vie a Lui Hristos.

În laborator: foarte mult timp petrecut cu şeful meu! Deşi acest timp a implicat foarte multă muncă, mi-a deschis şi o mică fereastră spre intimitatea sufletului celui care îmi este şef! Ce minune şi tremur sufletesc când astfel de ferestere ni se deschid.

Bucuria: când am aflat o minunată întâmplare din viaţa sfântului atât de drag mie, sfântul Ioan Maximovici. În perioada petrecută în Shanghai, sfântul se ocupă printre altele şi de copiii orfani ai străzilor. Cu mare dragoste îi lua de pe străzi şi îi ducea să fie îngrijiţi în diferite orfelinate. Într-o seară pe când aducea noi copii într-un orfelinat, femeia care îl ajuta la îngrijirea copiilor i-a reproşat că aduce mult prea mulţi copii şi le lipsesc resursele pentru a îi hrăni şi a îi îngriji. Sfântul atunci a întrebat-o de ce are nevoie pentru a îi hrăni. Femeia a răspuns că deşi le lipsesc multe, cel mai mult ar avea nevoie de făină de ovăz, pentru a pregăti micul dejun pentru copii. După cum mărturiseşte femeia, sfântul şi-a petrecut întreaga noapte rugându-se şi bătând metanii. A doua zi dimineaţă la uşă a sunat un domn care dorea să doneze făină de ovăz pentru orfelinat!

Dau Slavă Domnului: pentru dezvăluirea neputinţelor mele. Of, nu e plăcut deloc (zice ego-ul).......mie mi-e tare bine (zice sufletul)!

(pozade Barry Green)

La sugestia Marianei şi a Nataliei, mi-am luat şi eu angajamentul să reduc timpul petrecut online!

În postul alimentar renunţăm complet la anumite alimente (de natură animală) şi mâncăm doar anumite alimente. Pe aceeaşi idee mi-am bazat şi "postul de net".

Prin urmare, acest "post de net" ia forma unei renunţări la "mâncarea" oferită de site-urile lumeşti (chiar şi site-urile de ştiri) şi a unei"hrăniri" doar cu informaţii ziditoare, care îmi hrănesc sufletul.

Aşa cum în postul alimentar nu doar eliminăm anumite alimente, dar şi reducem cantitatea în care le consumăm pe cele permise, aşa şi în "postul de net" am hotărât să reduc şi navigarea pe site-urile a căror informaţie o găsesc a fi de folos.

Mai mult, în acest "post de net", am hotărât să ţin şi "post negru" (miercurea şi vinerea).

Prima zi de "post negru" a trecut deja şi vă împărtăşesc cu mare bucurie că efortul (considerabil, ţinând cont că în zilele noastre internetul este folosit pentru majoritatea activităţilor) a meritat: am simţit ieri că timpul s-a dilatat! Timpul şi-a lărgit dimensiunile în jurul meu, trăgând după el şi clipele vieţii mele! Din păcate talentul literar nu mă ajută să pot reda în cuvinte mai potrivite efectul acestui "post negru", dar vă invit să încercaţi acest post şi poate îmi împărtăşiţi propriile experienţe ale urmărilor acestei "curăţiri".

Doamne, ajută!

În Ziua Domnului: Iertare!

Pe acasă: iertare şi zile de post pline de ispite!

Citesc: "Postul Mare" (Părintele Alexander Schmemann)

O întâlnire de suflet: cu îmbrăţişarea unui prieten! Acest gest de prietenie, oferit cu atâta căldură, m-a făcut să realizez că mare nevoie avem unul de altul, de afecţiune şi iubire în Hristos !

În laborator: post! Luni, în prima zi de post, Dumnezeu a orânduit să fiu singură în laborator! Am avut pacea şi liniştea necesară unei postiri sufleteşti!

Bucuria: am învăţat în săptămâna asta că bucuria vine mai ales din nevoinţă, din trudă, din oboseală!

Dau Slavă Domnului: pentru grija pe care mi-o poartă R. Cu răbdare, înţelegere şi dragoste m-a ajutat să "pot" atunci când eu credeam că "nu mai pot".

(poza de Barry Green)

Din predica de azi, Duminica Izgonirii lui Adam din Rai:

1. IERTARE. IERTARE. IERTARE

Părintele Michael a insistat mult azi asupra mesajului: dacă noi nu vom ierta, nici Dumnezeu Tatăl nu ne va ierta nouă!
Mulţi dintre noi spunem: da, te iert. Doar pentru că ne împăcăm cu persoana care ne-a rănit, doar pentru că alegem să nu mai discutăm subiectul, trăim cu iluzia că am iertat! Iertarea însă este un act de voinţă, un act de iubire voluntar şi conştient, care de cele mai multe ori ne pune în dificultate.
Cum şi unde începe iertarea şi unde se termină? Dacă v-aţi pus vreodată aceste întrebări, vă recomand cu mare căldură seminarul iertării al maicii Siluana!
Sigur că există mai multe căi spre adevărata iertare şi Domnul ni le arată după nevoile sufleteşti ale fiecăruia. Pe mine Domnul m-a adus la adevărata iertare prin acest seminar! Sper să se folosească de el cât mai mulţi credincioşi!

2. Postul ţinut în secret, fără a ne arăta slăbiţi, extenuaţi, obosiţi!
Să începem aşadar postul cu zâmbetul pe buze, să îl începem cu bucurie.

3. Acolo unde ne este "comoara", acolo ne este şi inima!
Pentru că renunţăm la navigatul pe internet, la activităţile zgomotoase, la televizor, vom avea sigur mult mai mult timp liber. Ce ocazie bună, deci, de a ne folosi de acest timp reflectând la noi, la sufletul nostru, la "comorile" pentru care ne folosim energia! Şi dacă descoperim cumva că aceste "comori" sunt ale lumii ăsteia şi nu ale Împărăţiei Tatălui, avem prilejul în această "călătorie" să ne folosim de slujbele Bisericii pentru a face pocăinţă şi a ne întoarce "acasă" (putem începe chiar de mâine, participând la Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul)

Închei acum prin a îmi cere iertare pentru propriile-mi păcate şi prin a vă ura un Post binecuvântat!