Principiile împreună-călătoririi
Am schiţat şi câteva principii orientative pentru această perioadă în care ne va uni în primul rând postul şi rugăciunea:
- - să ţinem postul alimentar, care ne uşurează şi ne disciplinează trupul
- - să ne întâlnim cu toţii în rugăciune în fiecare seară, la ora 22 (detalii găsiţi pe coloana din dreapta, sus. În varianta de printat o găsiţi aici), iar la pomelnicul personal să adăugăm pe cei care ne-am hotărât să postim împreună. Numele vor fi afişate pe coloana din stânga.
- - să reducem navigatul pe internet
- - să zâmbim mult, să dăruim bucurie, să iertăm.
- - să ne rugăm pentru „tot sufletul necăjit şi întristat” şi să ieşim în întâmpinarea lui cu ce putem. Un lucru, ceva de mâncare, sau măcar un zâmbet, o rugăciune şi o vorbă bună – asta putem face indiferent cât de săraci am fi.
- - să nu răspundem la rău cu rău, ci cu tăcere şi binecuvântare a persoanei respective.
- - să îi binecuvântăm mai des pe cei pe care îi întâlnim în fiecare zi, să mulţumim Domnului pentru toate lucrurile bune din viaţa noastră.
- - Să ne curăţăm sufletul prin Spovedanie şi să îl împodobim cu gânduri bune, pentru a oferi căldură Celui Care va bate la uşa lui, pentru a Se naşte.
Pe lângă aceste principii, aş mai vrea să adaug ceva… Rugăciunea făcută împreună, în acelaşi timp, este mai puternică. De aceea cred că e important să nu ne rugăm doar unii pentru alţii şi pentru binele personal, ci şi pentru Biserică. Iată o scurtă rugăciune:
Adu-Ţi aminte, Doamne, de soborniceasca şi apostolica Ta Biserică, pe care ai agonisit-o cu scump sângele Tău. Înnoieşte-o, întăreşte-o, răspândeşte-o, înmulţeşte-o, împac-o şi o păzeşte nebiruită de porţile iadului în veci, iar dezbinările ei le potoleşte.
Pomeneşte Doamne, pe toţi ierarhii Bisericii Ortodoxe Române şi de pretutindeni, în pace, întregi, cinstiţi, sănătoşi, îndelungaţi în zile, drept învăţând cuvântul adevărului Tău.
Natalia
În Ziua Domnului: prietenii foarte strânse...cu propriile păcate. Păi, din ăştia prieteni?
Pe acasă: "acasă" numărul 3. "Acasă" numărul 2 nu şi-a găsit locul în acest jurnal.....câteodată unele lucruri sunt prea mari pentru a putea fi închise în paginile unui jurnal,într-o descriere, în limitele unor definiţii. Câteodată unele lucruri sunt atât de mari, încât încetează să mai fie obiectul definiţiilor noastre şi în schimb ne definesc ele pe noi.
Citesc: "The Screwtape Letters" (C. S. Lewis) ("un deliciu" atât pentru credincioşi cât şi pentru necredincioşi)
O întâlnire de suflet: tristă absenţă
În laborator: prea bolnavă săptămâna asta ca să pot merge în laborator
Bucuria: cam lipseşte (dar cred ca vrea sa se lase gasită)
Dau Slavă Domnului: pentru spovedanie
Psalm de dor
Doamne,
mi-e sufletul prea plin de un poem aşa de drag!
Aş vrea să îl rostesc şoptit sau să-l strig,
dar parcă nu-ncape-n cuvinte...
E ca o pasăre diafană cu luciri de diamante
care se zbate mereu şi mereu atât de neputincioasă,
neştiind pe care fereastră a inimii să evadeze
pentru un zbor spre înalt
sau undeva spre o zare albastra care,
pânâ nu de mult părea aşa de străină...
Dacă ar ieşi pe una din ferestrele sufletului meu,
s-ar preface-n curcubeu...
Dacă ar ieşi pe alta,
s-ar face ramură de măr înflorit...
Dacă ar ieşi prin alta,
ar deveni susur blând de limpede izvor
ca lacrima de dor...
Ieşind prin alte ferestre,
s-ar face o adiere cu miresme
de trandafiri
şi lăcrimioare...
...Iar prin altele ieşind
s-ar preface-n cântec de harfă,
sau doină de fluier jelind...
...O, Doamne,
mi-e rănită inima de această zbatere-ndelungă!
Vino şi sparge colivia sufletului meu!
Atinge aripile păsării rănite şi fă o minune!
...
O, Doamne, îţi mulţumesc!
Ştiam că vei veni degrabă!
Ştiam că prezenţa Ta îmi va aduce aproape,
atât de aproape toată zarea albastră,
tot Cerul!!!
Ştiam că îi vei aduce cu Tine
Pe toţi ai Tăi...
Pe toţi fraţii mei risipiţi pe-ntreaga vale a durerii...
Ştiam că zbaterea păsării rănite
Se va preface-n psalm,
Un psalm de dor,
de dorul de-Acasă,
un psalm aşa de plăcut
când îl putem murmura împreună,
Eu cu Tine, Doamne,
şi cu ei, cu fraţii mei.
Mulţumesc Mariana şi bine ai revenit!
(Sursa foto)
În Ziua Domnului: dragoste nu de dragul dragostei, ci dragoste direcţionată, bine focusată, dragoste a cărui subiect e clar definit. Dragostea mea faţă în faţă cu acest concept? Se privesc ca doi străini! Iubire egoistă: iubesc ca să pot spune despre mine că "iubesc". "Iubesc"-ul meu ia forma unei calităţi a mele, şi nu a unei calităţi a subiectului iubirii mele! "Iubesc"-ul meu se pierde în conceptul de a iubi şi nu ajunge să se concretizeze într-o realitate sufletească, emoţională, duhovnicească!
Pe acasă: dragoste de dragul dragostei, lipsită de focus, lipsită de subiect!
Citesc: "A Thousand Splendid Suns" (Khaled Hosseini)
O întâlnire de suflet: cu R....de care mi-a fost tare-tare-tare dor!
În laborator: fizic am fost prezentă....sufleteşte deloc! Simt nevoia să "mă întorc" mental şi sufleteşte în realitatea laboratorului!
Bucuria: întoarcerea "acasă", în biserică! Cât de lungă a părut absenţa de o săptămâna!
Dau Slavă Domnului: pentru minunata sărbătorire a zilei de Sfântul Gheorghe......binecuvântată aniversare a zilei de nume! (mulţumesc R, mulţumesc N)
