Blogger Template by Blogcrowds


Avem prieteni care au acelaşi material genetic ca şi noi (majoritatea oamenilor nu intră în această categorie, dar eu mă număr printre puţinii care au un astfel de prieten).

Avem prieteni care ne-au schimbat cursul existenţei. Sunt prietenii cărora le datorăm noua noastră "viaţă"!

Avem prieteni care ne-au "doftorit" şi vindecat sufletul. În faţa prieteniei lor nu ne putem decât pleca capetele în smerenie, căci nici un cuvânt, nici o faptă nu ar putea exprima recunoştinţa şi afecţiunea!

Avem prieteni pe care îi vedem des. Ne întâlnim, discutăm, schimbăm noutăţi despre vieţile noastre, râdem, glumim, împărtăşim o simpatie profundă. Prietenia rămâne însă "exterioară". Sunt prieteni în a căror suflete nu putem privi. Sunt prieteni care nu pot privi
în sufletele noastre!

Avem prieteni a căror stil de viaţă şi valori sunt complet diferite de ale noastre, dar alături de care am trecut prin aceeaşi suferinţă! Sunt prieteni de a căror prietenie "exterioară" nu ne putem bucura (suntem mult prea diferiţi pentru asta). Însă ei sunt prietenii care ne-au văzut sufletul şi prietenii a căror suflet l-am văzut!


Avem prieteni de care putem sta despărţiţi ani întregi, dar a căror regăsire e mereu la fel de genuină, la fel de emoţionantă şi la fel de familiară ca în zilele de dinaintea despărţirii.


Avem prieteni care ştiu mai totul despre noi, prieteni care ne-au văzut răul şi întunericul din noi, care au văzut lumina şi binele din noi. Sunt prietenii care ne sunt alături în cele mai negre momente, care ne sunt alături în bucurii. Ei sunt prietenii care "ne cunosc"!


Avem prieteni în care ne regăsim pe noi înşine. Punctele în comun sunt multe şi diverse!


Avem prieteni care nu ne sunt prieteni. Nu ştim mai nimic unii de alţii, nu petrecem timp împreună, prieteni a căror "prietenie" o respectăm atât de mult, încât am ales să nu fim prieteni!
Deşi paradoxal, aceştia ne sunt prietenii cei mai buni. Sunt prietenii care ne-au făcut să suferim, pe care i-am făcut să sufere, dar care ne-au ajutat să înţelegem că nu suntem aşa de buni cum am vrea să credem că suntem. Sunt prietenii care prin "neprietenia" lor ne fac cel mai mare bine: ne smeresc şi ne aduc prin con
ştientizarea neputinţei noastre alături de Dumnezeu.

Avem prieteni!

Postări mai noi Postări mai vechi Pagina de pornire