Blogger Template by Blogcrowds



Aici am găsit nişte exerciţii menite să ridice nivelul creativităţii şi să confere minţii mai multă flexibilitate! Aceste exerciţii scot mintea din rutina zilnică şi, deşi se pot dovedi a fi o adevărată provocare, odată îndeplinite, ele pot duce la creşterea capacităţii noastre cognitive!

Întrucât exerciţiile mi-au stârnit curiozitatea, am încercat numărul 7 chiar astăzi!

E fooooaaaaaaaarte greu de îndeplinit! Nu mi-am dat seama până acum cât de bine determinate sunt "căile" pe care mintea mea le foloseşte zi de zi! Si cu ce fidelitate le urmează!

Spre bucuria mea însă, conştientizarea exerciţiului m-a forţat să rămân prezentă în moment, să fiu pe deplin antrenată în interacţiunea cu persoană respectivă! Mai mult, exerciţiul mi-a "închis" mintea faţă de diversele gânduri care mă acaparează de multe ori, tulburându-mi liniştea!

1. Petreceţi o oră pe zi fără a vorbi decât în răspuns la întrebări directe. Nu creeati impresia că sunteţi supărat sau bolnav. Fiţi cât se poate de natural/natural
ă, fără a oferi remarci şi fără a încerca să aflaţi informaţii prin diverse întrebări.

2. Încercaţi să petreceţi 30 de minute pe zi gândindu-va doar la un subiect anume! Începeţi cu 5 minute şi creşteţi perioada pe măsură ce vă deprindeti cu exerciţiul.

3. Scrieţi o scrisoare fără să folosiţi cuvinte care fac referinţă la propria persoană :eu, al meu, a mea, mei, mele, mi.

4. Vorbiţi vreme de 15 minute fără să folosiţi cuvinte care se referă la propria persoană :eu, al meu, a mea, mie, mi.

5. Scrieţi o scrisoare într-un ton optimist, de succes sau într-un ton împăciuitor, blând, vesel. Fără distorţionari ale evenimentelor, fără minciuni, fără exagerări. Căutaţi activităţi şi evenimente care pot fi într-adevăr subiectul unei scrisori scrise pe un asemenea ton.

6. Când intraţi într-o încăpere aglomerată, opriţi-vă în pragul uşii şi priviţi-o în toată lărgimea ei. Analizaţi detaliile!

7. Când staţi de vorbă cu o nouă cunoştinţă, încercaţi să faceţi persoana respectivă să vorbească despre el/ea, fără a face încercarea evidentă şi stânjenitoare. Întoarceţi întrebările de reciprocitate ale interlocutorului fără a îl face să simtă că nu îi răspundeţi la întrebări.

8. Încercaţi să purtaţi o conversatie doar despre propria persoană, fără a vă plânge, fără a vă lauda şi fără a vă plictisi compania.

9. Plănuiţi 2 ore dintr-o zi şi urmăriţi planul întocmai.

10. Plănuiţi 12 activităţi la întâmplare: mâncaţi în cel mai neobişnuit loc la care va puteţi gândi, staţi treji toată noaptea şi munciţi, etc.

11. Din când în când, stabiliţi o zi în care să spuneti "da" la toate cerinţele care vi se fac (în măsura în care sunt rezonabile)


Încercaţi-le! Sunt mai grele dec
ât par, dar sunt si foarte amuzante!


(poza de Barry Green)

Ce minune de mesaj am gasit azi pe site-ul maicii Siluana! Sa ne fie de folos in lupta cu propriile patimi!

Dragul meu C.,

Daca inteleg bine durerea ta, suferi ca in ciuda a tot ce ai facut, cazi iarasi si iarasi si ca nu te poti ridica imediat, ci dupa un an, sau doi, sau trei…

Si spui ca poate ca nu urasti indestul pacatul? Da?

Ei, poate pe aici vom putea descoperi ceva nou.

Viata ta, viata noastra, e miscata de puterea poftitoare, doritoare, a sufletului, care mobilizeaza vointa in directia „comorii” ravnite. Aceasta putere insa nu este singura pe care o avem. Sufletul mai are si o putere de cunoastere prin care putem alege daca voim sa ne miscam pofta in acea directie sau sa alegem alta.

Tu, acum, dupa o destul de lunga lupta cu pacatul, descoperi ceva de care ar merita sa tii seama: ca dorinta ta e ambivalenta: Pe de o parte, doresti mantuirea, si te pocaiesti cu sinceritate si cu lacrimi (daca prin pocainta intelegem doar plangerea pacatului comis), pe de alta parte, cazi iarasi in pacat si, mai ales, nu te ridici din el pana nu te indulcesti cumva indestul de „roadele” lui…

Aici ai nevoie de onestitate fata de tine: recunoaste ca tu nu vrei si nu te poti lipsi de indulcirea pe care ti-o da pacatul! Tu nu vrei sa lupti pana l sange cu el! Tu nu te pocaiesti decat dupa ce te batjocoreste pacatul! Tu, daca vrei, va trebui sa ceri de la Dumnezeu ceva mai dulce decat pacatul!

Ei, acest ceva este prezenta Lui! Asta ne ofera El in Biserica Lui (din care tu si eu suntem madulare vii, suntem chiar Biserica) si asta e nevoie sa cautam, sa cerem si sa pastram, ca sa ne mantuim de dependenta de indulcirea pacatului!

Noi, oamenii pacatosi, cautam indulcirea cu pacatul pentru ca suntem amarati, pentru ca lumea in care ne-am nascut si am crescut ne-a amarat viata si sufletul si ne-a invatat ca singura dulceata e cea a pacatului. Si descoperim mereu ca suntem din ce in ce mai amarati si ca-i amaram, la randul nostru, pe cei dragi, din ce in ce mai mult si mai tare…

Amaraciunea este moartea sufletului si ea trebuie biruita! Si o vom birui numai in clipa in care vom accepta sa murim de moartea de care credem ca fugim prin pacat.

Simti ca nu poti sa nu faci gestul la care te impinge arsura poftei si ca vei muri daca te opresti? Mori, si vei fi viu!

Nu poti? Ei bine, aceasta este clipa! Acum, in clipa ispitei, arata-te Lui si alege sa-L primesti pe El si striga: „Iata, eu nu pot sa raman cu Tine pentru ca ma lipesc de nevoia mea de aceasta placere. Pentru ca, in aceste clipe mi-e urat, mi-e frica... E in mine un gol pe care vreau repede sa-l umplu cu ceva… Dar Tu nu ma lasa. Ajuta-ma! Vino Tu in acest gol al meu!”.

Acest strigat, in acel moment va fi o moarte, pentru ca prin el vei rastigni in tine singurul lucru care te intereseaza atunci si, cu acel interes, si pe tine insuti, pe tine robul acelei compulsii. Atunci vei alege moartea si El iti va oferi Viata Lui. Atunci, in chiar clipa aceea in care simti ca mori daca nu faci ce-ti cere pacatul, alege sa mori strigand: „Miluieste-ma! Eu nu pot nimic fara Tine!”.

Restul, plansul de dupa, s-ar putea sa fie doar o moarte de ciuda a orgoliului care a fost calcat in picioare de ispititorul!

Incearca asta cu ispite mici si vei invata sa biruiesti si in ceea ce crezi tu ca sunt ispite si pacate mari!

Cu dragoste si incredere,

Maica Siluana

(poza de Barry Green)

Hoinărind pe internet am găsit o listă de cugetari a lui Dalai Lama şi unele mi-au atras atenţia pentru că mi s-au părut valide şi dintr-un punct de vedere creştin ortodox.

1. Marile poveşti de dragoste şi marile împliniri implică mari riscuri.


(nu e relaţia de Iubire cu Dumnezeu un risc imens pe care alegem să ni-l asumăm? De câte ori nu ne simţim în conversaţiile cu necredincioşi că nişte "nebuni"? "Nebuni" pentru că alegem să "credem" în ceva care nu lucrează la exterior, care nu poate fi văzut, pipăit. Însă ce frumos:


Pariaţi că Dumnezeu există. Dac
ă Dumnezeu nu există, nu pierzi nimic crezând in El, dar dacă El există şi nu crezi, atunci ai pierdut totul. - Blaise Pascal)

2. Când pierzi, nu pierde şi lecţia!

(Domnul ne iubeşte şi atunci când am pierdut o luptă, trebuie să înţelegem că probabil luptam pentru o cauza greşită! Să nu pierdem ocazia de a învăţa din astfel de pierderi: a. pentru ce luptam? b. de ce am ales această luptă? c. cât de intens am luptat? d. de ce am pierdut lupta? Vom invata multe despre noi in
şine)

3. Urmăreşte cele trei reguli: Respect pentru sine; Respect pentru alţii; şi Responsabilitate pentru toate acţiunile tale


(respectul
şi responsabilitatea vin din conştientizarea clipă de clipă a prezenţei Lui Dumnezeu)

4. Aminteşte-ţi că neprimind ce vrei este câteodată un mare noroc

(to
ţi cei care am spus "Facă-se voia Ta Doamne!" înţelegem că tocmai în acestă neîmplinire vedem şi simţim Iubirea Domnului pentru noi )

5. Când ai realizat că ai făcut o greşeală, ia imediat măsurile necesare să o corectezi

(pocăinţa şi spovedanie? Cu c
ât un păcat ramane mai mult timp nespovedit, cu atât macină mai adânc in sufletul nostru si ne răneşte prin îndepărtarea de Dumnezeu)

6. În fiecare zi petrece câtva timp în singurătate


(să fie timpul cu tine însuţi, timpul în care te dăruieşti Domnului în rugăciune?)

7. Atmosfera de dragoste din casa ta este fundaţia vieţii tale!

(Iubirea se învăţa şi se pune în practică acasă! Cei apropiaţi nouă sunt cel mai greu de iubit, dar relaţia noastră cu ei ne indică dacă ştim sau nu să iubim.)


8. În neînţelegerile cu cei dragi, concentrează-te numai pe situaţia curentă. Nu aduce în conversaţie lucrurile din trecut.

(lucrurile din trecut reapar în neînţelegeri din cauza neiertării. O data iertate, ele nu mai rănesc sufletul şi nu mai reapar la suprafaţa sub forma de repro
şuri)

9. Nu uita că cea mai bună relaţie este una în care dragostea unuia pentru altul depăşeşte nevoia unuia de cel
ălat

(maica Siluana spunea că dragostea e o alegere, e un act voit. Nu este un sentiment, aşa cum îl interpretăm majoritatea dintre noi. Nu te "iubesc" pentru că mă faci să te iubesc, ci te iubesc pentru că eu aleg să te iubesc. Dacă "am nevoie" de tine (pentru că îmi umpli un gol sufletesc, pentur că mă faci să mă simt într-un anume fel), atunci nu "te iubesc" pe tine, ci iubesc o proiecţie a mea în tine)

10. Abordează iubirea cu un abandon nebunesc

(să fim "nebuni" în abandonul eu-ului nostru. Doar renunt
ând la noi, la mândria noastră, vom reuşi să iertăm toate tuturor şi în final să iubim)

Postări mai noi Postări mai vechi Pagina de pornire