Blogger Template by Blogcrowds

Doamne, în liniştea zorilor acestei zile, vin să cer de la Tine pace, înţelepciune şi tărie.

Vreau să privesc astăzi lumea cu ochii plini de Iubire.

Vreau să fiu răbdător, înţelegător şi blând. Să-i văd dincolo de aparenţe pe fiii Tăi, aşa cum îi vezi Tu, şi astfel să nu văd decât binele în fiecare dintre ei.

Închide urechile mele faţă de orice calomnie, păzeşte-mi limba de orice vorbire de rău; să nu rămână în mintea mea decât gândurile ce binecuvântează.

Să fiu atât de binevoitor şi de voios, încât toţi aceia care se apropie de mine să simtă prezenţa Ta.

Îmbracă-mă în frumuseţea Ta, Doamne, şi fă ca de-a lungul zilei să Te vestesc lumii. Amin!

8 comments:

Georgiana, o rugăciune minunată! Doamne, câtă nevoie aveam de astfel de cuvinte...Fără să vreau, mi-am însuşit şi eu şoaptele tale din această rugă...

Azi dimineaţă am scris ceva...Iată:

( 7 ianuarie 2009 - când te simţi, uneori, inutil...)

Rugă...

Fă-mă, Doamne, stea sau fulg,
Şi dă-mi albul din lumină!
Ia-mă-n braţe când
însigurarea şi dorul
mă îndeamnă să plâng...

Fă-mă lacrimă pe obraz de înger
pe care doar degetele sfinte
le poate transforma în mărgăritare...

Fă-mă surâs în vis de copil
pe care adierea Ta
să-l transforme în zâmbet
în ziua revederii...

Fă-mă şoaptă de dor
pe care cântul Tău
să o ducă departe,
dincolo de zarea albastră,
acolo unde începe curcubeul...

Fă-mă vers de iubire
în care Tu să Îţi lipeşti obrazul
de fiecare silabă ...

Fă-mă, Doamne, poem!
Poemul Tău
pe care să îl şopteşti
inimilor însingurate...

Şi fă-mă, Doamne,
tăcere
ca inimile noastre tăcând
să îşi asculte cântul iubirii.

7 ianuarie 2009 la 06:11  

Superba rugaciune! Multumesc!
Mi-as dori sa o memorez, in inima si in minte!

7 ianuarie 2009 la 06:17  

Mariana, ma bucur ca rugaciunea a venit la un moment in care aveai nevoie de ea! Minunat cum lucreaza Domnul pentru fiecare suflet in parte!

Te felicit pentru poezie! Este de o mare sensibilitate si duiosie! Iti multumesc pentru ca ai impartasit-o cu noi!

7 ianuarie 2009 la 06:34  

Da, si eu cand am citit-o am simtit aceeasi nevoie: de a o memora pentru a o face parte integranta din mine!
Doamne, ajuta!

7 ianuarie 2009 la 06:36  

Mulţumesc din suflet pentru răspuns!

Permite-mi să mai împărtăşesc din gândurile mele:

(16-17 iulie – 2008...în legănarea şi mângâierea Luminii, Liniştii, Cuvântului...simţind atâta binecuvântare peste fiinţa mea!..)

Pentru Tine, Domnul meu drag!

Ce pace dulce mă înfăşoară!...Ce linişte mângâietoare!...Ce lumină de raze prinse în cununi de curcubeu!!!...O, Doamne, eşti aici!...Bunul meu şi sfânt Dumnezeu!
Îţi simt paşii uşori atingând cărările sufletului meu...şi în urma lor e atâta lumină!...E o dâră de curcubeu...
Te opreşti o clipă lângă izvoarele mele învolburate, le priveşti îndelung, apoi iei din palma unui înger petale de nuferi albi şi le presari câte una, şi zâmbeşti...Apoi le presari pe toate odată...şi apa îţi oglindeşte chipul fericit de încă o izbândă...
Înaintezi prin grădina inimii mele ca o adiere de miruri...îmi înviorezi toate florile sufletului meu obosit de patimi, de griji, de temeri...
Te uiţi cu înţelegere spre pomii cu ramuri grele, dar cu roduri necoapte...şi lumina Ta blândă şi căldura Ta mângâietoare le dă aromă şi culoare şi gust...
Privirea Ta caută stelele de pe cerul sufletului meu...Cu o atingere diafană dai deoparte perdeaua grea de temeri şi regrete şi îmi arăţi lumina luceafărului de seară... şi a celui de dimineaţă...
Ce frumoşi sunt luceferii nopţii când eşti cu mine, Domnul meu!!!
Ce albaştri sunt zorii pe care mi-i pui înainte atrăgându-mi zborul spre Tine!
O! Lumina mea, Liniştea mea, Iubirea mea cea mai dragă, Iisuse!!! Rămâi pe totdeauna în grădina inimii mele! Nu pot să îţi mai duc dorul...Rămâi!...am atâtea a-Ţi spune...şi inima mea ar vrea să Ţi le şoptească în cea mai dulce tihnă şi taină...tăcând şi bătând pentru Tine cu iubire din Iubirea Ta...Iart-o că tremură când îţi simte prezenţa! Iart-o când îşi apleacă privirea de atâta lumină...Iart-o când se topeşte la auzul cuvintelor Tale...O, Domnul meu drag! Cuvântul Tău, cuvintele Tale, îmi îmbălsămează toată fiinţa!...Mă înfăşoară ca Lumina! Mă biruie şi mă îngenunchează pentru totdeauna!
...E atâta Linişte de Rai!!!...Tac...inima tace...tace şi ascultă un susur blând...
Ştiu, Doamne! E oceanul Iubirii Tale care freamătă pentru fiinţa mea atât de slabă, pe care Iubirea Ta şi Mila o face puternică şi biruitoare!
Mulţumesc!...Atât pot murmura cu buzele mele...Doar atât pot acum...Inima mea plină de Tine poate mai mult...Ascultă...îţi vorbeşte...nici eu nu ştiu ce îţi spune...Atâta ştiu: că Te iubeşte, Domnul meu drag!

8 ianuarie 2009 la 01:36  

Mariana, iti multumesc pentru "gandurile" tale. Gasesc metafora inaltatoare si sincer m-au trecut fiorii in timp ce citeam!
Daca imi oferi permisiunea ta, as pune comentariul tau intr-o postare, ca sa poata fi vazut de toata lumea!
Felicitari Mariana!

8 ianuarie 2009 la 05:41  

Cu mare drag! Felicitarile le merita doar El, Dumnezeul nostru in care ne punem increderea.
Te simt atat de buna si iubitoare! O ,,gazda" la care ,,poposesc" cu mare drag! >:D<

8 ianuarie 2009 la 07:11  

Mariana, iti multumesc pentru cuvintele frumoase! Si iti multumesc pentru generozitatea de a impartasi cu noi din "gandurile" tale!
Te astept cu mare drag oricand vei dori sa ma vizitezi!

Doamne, ajuta!

8 ianuarie 2009 la 07:52  

Postare mai nouă Postare mai veche Pagina de pornire