Blogger Template by Blogcrowds

(poza de Barry Green)

Despre iubire:

Cred, simt, ştiu, nu numai din Sfântă Scriptură, că Dumnezeu este iubire, înţeleg mereu mai mult acest lucru. După mintea mea, Dumnezeu nu poate să nu iubească pe cineva. Ne-iubirea este diavolească, omenească, dar nu dumnezeiască. Tot ce apare în Sfântă Scriptură sub numele de "mânia" Lui Dumnezeu, şi alte expresii de acest gen, e tot iubire. Lipsă de iubire este refuzul acesteia, adică refuzul lui Dumnezeu Care este Iubire.
Desigur, este o îndrăzneală fără de margini să spun că Dumnezeu mă iubeşte pe mine, pe mine aşa cum sunt şi cum am fost. Dar această îndrăzneală este şi smerenie, cred eu, pentru că aşa cum simt iubirea Lui, aşa simt şi că nu mă iubeşte pentru că sunt aşa cum sunt, ci pentru că sunt, în ciudă faptului că sunt cum sunt. Nu pentru că merit, am, fac, sau am făcut (nu El mi-a dat tot ce am şi tot El putere şi minte să fac ceea ce am făcut bun-dacă am făcut ceva bun?), ci pentru că sunt pur şi simplu. Numai când mă va judecă, va conta cum sunt, cum am fost, ce am făcut, cum am folosit darurile Sale, cum am răspuns iubirii Lui. Dar El, Iubire este şi va fi veşnic Iubire. Şi este verb, nu substantiv. Iar eu şi toată făptură suntem operă şi obiectul şi subiectul iubirii Sale !

(Gena Geamanu, Spovedanie neterminata, Ed. Mitropolia Olteniei, Craiova, 2006, p. 233-234)

Postare mai nouă Postare mai veche Pagina de pornire